Tehnologie si stil

Prima mea amintire legata de calculatoare e de prin ’90. Mama a terminat Automatica si o buna perioada de timp a lucrat la Centrul de Calcul Bucuresti.

Iar cand mergeam la ea la serviciu – copil fiind – ma minunam mereu de 2 chestii: unu – aveau un perete intreg tapetat cu fel de fel de capace de bere si de suc si – doi – aveau calculatoare cu cartela, mari cat camera.

In timp capacele au fost date jos, indreptate cu ciocanul si folosite la joaca (daca suntem cel putin de-o varsta probabil iti amintesti “capacele” – jocul), iar strabunicii calculatoarelor or fi ajuns la vreun muzeu. Sau asa sper.

Din pacate n-am o poza cu calculatoarele astea enorme, dar uite un HP din 1983. Calculatorul asta “a trait” acum aproape 30 de ani in America. Iar acum e un vintage de colectie.

De atunci si pana acum tehnologia a avansat enorm. Batranele 286, 386, 486 sau 586 sunt doar o amintirile. Nu, copii, nu vorbesc de autobuze, si nici lei grei, ci de PC-urile de odinioara. Stiu, nu le-ati prins.

Apoi, prin 2000 am vazut primul calculator HP, tot la mama. Era mare si gri.

Si daca evolutia tehnicii e evidenta si indelung discutata, de latura estetica din domeniul electronic nu se vorbeste prea mult.

O sa intelegeti imediat unde vreau sa ajung.

In cadrul Global Influencer Summit de la Shanghai am fost surpinsa sa vad si o prezentare de moda (designer Anya Ayoung Chee, fosta participanta la Miss World din Trinidad Tobago). Nu intelegeam care-i legatura, ca doar noi am venit aici curiosi sa aflam noutati din tehnologie si – vorba colegului – gadgetareala, nu sa vedem prezentari de moda… Abia cand am patruns in expozitia propriu-zisa de produse am inteles asocierea.

Mi-a fost clar ca dorinta celor de la HP a fost sa evolueze si pe directia designului. Produsele actuale nu mai seamana cu cele de acum cativa ani. N-ai cum sa nu observi linii noi, indraznete, iti sar in ochi culorile curajoase si combinatiile cromatice.

Mai jos va prezint colectia 2012 de “soricei fara fir”. Dupa cum spuneam… colorati puternic, draguti si veseli in acelasi timp, dar si prietenosi la atingere.

Preferatul meu: primul model, cel in multe culori, care imi aminteste de stilul lui Hundertwasser.

Ce ziceti de cum se imbina moda si tehnologia moderna? Cu siguranta aveti multe alte exemple…

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
10 comentarii despre "Tehnologie si stil"
  1. Sunt foarte frumoase ca aspect aceste mouse-uri dar din cate observ sunt micute. Am avut genul asta de mouse si nu prea m-a incantat prefer ceva mai ergonomic, in concluzie arata bine dar nu e de ajuns… Te pup si distractie placuta in continuare!

  2. hehe mi-ai amintit de jocul cu capace!! uauu ce tare era, strangeam toate capacele posibile, cu cat aveai mai multe cu atat erai mai tare:D
    cat despre calculatoare,prin clasa a 2 a l-am avut pe primul,un pentium 1 :))) asta se intampla undeva prin 98′ deci era fitza sa ai calculator,eu aveam noroc cu frate’miu care le zicea mereu alor mei ce e in ton acum si ii cumparau tot ce vroia, aveam numeroase jocuri, erau ele mai de baieti dar nu m-am plans niciodata:)
    Chiar printre ultimele cadouri mi-a dat un mouse foarte practic si interesant.

  3. primul calculator 486 l-am avut in ’98 … Ce simplu era atunci 286, 386, 486, 586, parca era si 686, si Pentium 1, Pentium 2…. acum nu-mi mai spune nimic numele unui computer .

  4. Mmmm,mi-ai starnit amintirile. Primul meu calculator CIP 03, care la cumpararea lui de la magazinul Electronica mi-a provocat o mare bucurie. Nu cheltuiam nici un ban, statam flamand numai sa strang banutii pentru a-mi cupara casete cu jocuri. 🙂 Cand faceam suma, mergeam cam 6-8 copii sa ne alegem caseta cu jocuri. Magazinul fiind o rulota in centrul orasului.Se umplea casa de prieteni de joaca si colegi de scoala. Nu am sa uit niciodata caraitul de pe casetele audio atunci cand incarcam programele. Vremuri frumoase… :))))
    Modelul de mouse preferat de tine chiar este dragut.Pe langa ergonomie, arata si foarte bine.

    1. Cred ca pe toti ne-au marcat micile bucurii ale copilariei. Ce tare! Mi-e cam dor de vremurile alea…

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published.