Andreea Patrascu

Probabil v-am mai spus: nu-mi place pestele. Nici lui nu i-a placut de mine, dupa cum puteti observa in figura alaturata. Sau i-a placut atat de mult incat a vrut sa ma aiba mereu alaturi de el.

Oricum, totul e bine cand se termina cu bine. Politia din America ii prinde mereu pe baietii rai – ca la televizor. Ei m-au salvat din coltii rechinului esuat in parc. M-au lasat sa fac si o poza cu masina lor drept amintire.

In jungla orasului pericolele sunt la tot pasul. Dar m-am urcat pe super-motocicleta mea si nici Terminatorul n-a reusit sa ma mai prinda.

Hasta la vista, baby!

Sa aveti o duminica excelenta!

Da, foarte interesanta povestea sotului, dar cu restul povestirii ce s-a intamplat?

Stati ca vin eu cu completarile.

Asa cum v-a spus colegu’, dragul de el, aici, aici si aici, in New York “am ratacit” putin geanta lui. Spun “am ratacit”, pentru ca dupa doar o noapte de cazare a ghiozdanului la altcineva acasa, l-am recuperat cu tot cu continut.

Ce reiese din povestea lui: ca sunt cea mai mare ametita, ca am pierdut iar bagajul lui si apoi m-am pierdut cu firea. Cu a doua a nimerit-o. Din pacate.
Iar el, dragul de el, este cel mai tolerant sot.

Deci am vreun merit recunoscut in toata afacerea paguboasa? Afacere pe care tot eu am provocat-o, desigur.
Da, i-am rugat pe cei de la aeroport sa facem check-in-ul cu cateva minute mai tarziu decat era prevazut, mi-am consumat credit de pe telefon sa sun la “lost and found items”, nu m-am pierdut singurica pe strazile din New York – numerotate la rand – si de ce nu, am mersul sprinten. Atat.

Ce nu reiese din povestea lui: ca am recuperat geanta pentru ca eu – in “mizeria” in care ma scaldam – timp de cateva ore le-am povestit tuturor celor care ne-ar fi putut ajuta povestea mea trista. Cu lux de amanunte. A omis sa remarce ca “otravita” – asa cum ma alinta el – a fost incredibil de persuasiva si simpatica cu angajatii de la centrul “lost and found”.
Care angajati, vizibil sensibilizati de drama mea, au fost painea lui Dumnezeu si au facut tot ce le-a stat in putinta sa rezolve preoblema mea. Au dat telefoane peste telefoane: la garaj, ghid, sofer, linia aeriana cu care zburam si la consulatul Romaniei la NY. Nu am cuvinte de lauda suficiente pentru oamenii astia.

Putea macar sa spuna ca i-am fermecat cu ochii mari si albastri. Dar nimic.

Iar referitor la bagajele de la hotel, valiza mea era deja facuta. Si-a impachetat propriile-i toale si mi-a “impachetat” si mie periuta de dinta.

Acum serios, mi-am pus singura cenusa in cap pentru ca “am ratacit” geanta lui si da, a fost calm si m-a incurajat.
Nici nu stiu cum e mai bine. Daca tipa si facea ca toate orataniile Pamantului macar m-as fi simtit mai putin vinovata. Dar asa… imi venea sa intru in pamant de rusine. Stiu, eu sunt Canuta om sucit al lui Caragiale.

Totusi, as vrea sa adaug ceva in apararea mea. Nu mi-am pierdut niciodata geanta, telefonul, portofelul sau alte obiecte personale, iar acasa fiecare hartie e pusa exact la locul ei. Logic ca daca plec cu geanta mea de acasa, n-o s-o uit in oras la mijlocul zilei. Dar daca pe nepusa masa mi se incredinteaza temporar un bagaj… am ceva probleme cu simtul proprietatii si cu grija.

Lucrez la asta…

Daca tot v-a povestit Vorbaretu’ din Berceni de traficul si soselele din America, eu va zic cum ni s-a parut noua ca sta treaba cu mancarea in SUA. N-am plecat cu multe asteptari, dar… a fost mai trist decat speram.

Mancarea – si nici nu mai conteaza de unde mananci – e toata fast-food. Junk-food in diverse forme, toate sunt prajite sau fierte in ulei, mare parte dintre ele sunt semi-preparate, carne fada si legume umflate artificial.

Dupa ce-am vazut ce mananca nu m-am mai mirat ca multi localnici sunt obezi. La orice varsta (ca tot citisem la Panfi cum nu au dreptul unii sa fie parinti).

Am incercat sa mancam in mai multe feluri de restaurante, sperand sa gasim unul in care sa mancam cat-de-cat sanatos.

Al meu a zis Hai intr-o pizzerie, nu au cum sa strice o pizza… Cand i-a venit pizza si a ridicat-o din farfurie curgea uleiul din ea de ziceai ca-i prajita, nu rumenita in cuptor! A luat doua guri si-a zis ca mai bine rontaie niste guma de mestecat, ca-i mai sanatoasa…

La restaurantele cu meniu international meniul arata bine. Dar aproape intotdeauna te trezesti cu o mancare care musteste de ulei. Iar salatele sunt fara gust.

Apoi am auzit de un lant de restaurante pe care nu-l stiam. Vedeti mai sus frumosul camion care face aprovizionarea la ei,  IN-N-OUT se numesc. Lantul asta de fast-food-uri este pe val, ei se lauda ca burgerii pe care-i vand nu sunt inghetati, ca servesc cartofi prajiti “adevarati” si nu din pasta, ca burgerii lor au legume mai multe.

Mi-a dat incredere si inghesuiala de la ei, cand am mancat am asteptat 30 de minute sa primim comanda. Era buluceala acolo ca la Shaorma Dristor…

Pana am luat prima gura am fost optimista. De la a doua gura mi s-a facut dor de casa, de ciorba si sarmalele noastre!

Am incercat sa mancam si la restaurante italienesti, altceva inafara de pizza. Tot trist… salatele sunt mari si contin multe chestii, e adevarat, dar cum spuneam si mai sus, gustul… lipseste cu desavarsire! Rontai la frunze si sunca, pui la gratar sau branzeturi, dar nu ai ce savura, toate-s de plastic.

Acum sa nu ma intelegeti gresit, sunt convinsa ca exista si locuri unde se poate manca bine si nu le-am gasit noi. Insa chiar si cand ne-au insotit prietenii din Los Angeles la masa – ei fiind de-ai casei de cativa ani – n-am fost impresionati de mancare.

Am zis ca fac o cura de fructe si-asa scap de belele… dar nici asta nu-i mare socoteala.

Am stat mare parte din timp pe Coasta de Vest dar am plecat cateva zile si la New York, uitand in masina inchiriata de noi o caserola de plastic cu cateva capsuni in ea. Ne-am intors dupa 5 zile petrecute la New York si-am ramas muti cand am vazut ca fructele alea inca aratau de ziceai ca fusesera culese cu doua ore inainte. Iar ziua temperatura era de 25-28 grade Celsius!

La micul dejun de la hoteluri ei au Mic-Dejun Continental. Am zis ca Ursul da ochii peste cap cand a vazut ce inseamna Continentalul asta… waffles cu esenta de sirop de artar, niste fulgi amarati, paine prajita, unt si… ceai ori cafea. Adica inteleg sa nu serveasca peste la “Mic-dejun Continental” dar nu vezi nici macar umbra de o sunca sincera, de o branza sau de-un cascaval…

La al treilea hotel la care am stat aveau si omleta. Adica o creatura cu gust de ou amestecat cu praf de creta, puteam sa jur ca si aia-i din praf!

Mai au la Continentalul asta multe pungute cu prafuri. Am intrebat ce e, ne-au spus (mandri) ca e oatmeal. Adica terci de ovaz. Luai praful, turnai apa fiarta peste el si… gata terciul. Care terci venea cu vreo 10 arome – toate naturale, evident! Multumesc frumos, tineti terciu’ pentru voi!

Am abandonat micul dejun “Continental” de la hotel dupa vreo 3 zile.

Vorbind despre mancarea sanatoasa, au si localuri bio/organice. Acolo se mananca tofu, frunze si seminte… toate organice (zic ei: crescute fara ingrasamant, nestropite si nemodificate genetic).  De baut se bea smoothie – adica piure de fructe sau legume.

Dar asa ceva am intalnit numai in Beverly Hills, unde oamenii sunt… relaxati financiar. Ca sa va faceti o idee, o salata organica costa 37 de dolari americani. Mda, pofta buna!

Ca tot veni vorba de preturi… poti sa mananci o masa normala si cu 10 dolari de persoana. Din pacate, insa, de banii astia… numai nenorociri.

Pana la urma am gasit un restaurant, Panda Inn, meniu asiatic. Acolo am mancat bine, chiar foarte bine, numai ca in rest nu am gasit decat suratele mai sarace ale lui (acelasi lant de restaurante), Panda Express. Cel mai decent era puiul cu portocale, dar pana si el avea o inclinatie clara catre fast-food…

Oricum… cat timp eram acolo am avut fantezii cu mancarea de-acasa. De o sarma, de-o ciorba, de un pui cu lamaie, de-o salata de rosii cu branza, de… orice care sa aiba gust si sa nu pluteasca in ulei!

… in weekend sigur punem de o gateala!

Da, asta am visat azi-noapte.

Iar poza e de vara trecuta, de la Navodari.

Cat priveste magnetii de frigider, ma tin de cuvant. Voi trimite prin posta cate un magnet de frigider – din prima vacanta pe care o vom avea – tuturor celor care mi-au cerut pana la ora asta unul, printr-un comentariu la postul anterior sau pe Fb.

Daca faci parte din categoria asta, intra te rog la sectiunea “contacteaza-ma” si trimite-mi datele tale.

Sa aveti o saptamana minunata!
Spor la munca!

Intram in luna cadourilor. Peste 2 zile incepe oficial iarna, dar eu stau la birou si nu vad sa scriu de soarele orbitor care intra pe geam. Si perdelele tot nu le-am pus…

Afara-i primavara, dar in magazine rasuna deja colindele, iar lumea se pregateste de sarbatori.

Weekend-ul asta pornesc si eu in goana dupa cadouri. Lista e oricum facuta de multa vreme.

Urmeaza zile de sarbatoare, zile libere, asa ca martea asta pare o vineri vesela. Daca va pregatiti deja de weekend sau intrati intr-o scurta vacanta, va urez de pe acum relaxare maxima, dar si distractie cat cuprinde.

Eu fug spre Buftea, avem ceva treaba