Ii vedem fiorosi si neinfricati, puternici si siguri pe ei in orice situatie. Ne bazam neconditionat pe sprijinul lor de nadejde pentru ca stim ce forta fizica au si ce stapanire de sine pot dezvolta.
Ei pot ucide balaurul din padurea bantuita cu o singura mana si apoi pot sa-i jupoaie pielea pentru a le ramane drept trofeu. Pot ridica si pot cara singuri trunchiul unui copac batran proaspat taiat. Isi pot oricand apara casa de dusmanii cei mai de temut. Daca pe mine ma rapesc maine extraterestrii stau fara nicio grija pentru ca stiu ca el nu numai ca ma va salva din ghearele nenorocitilor, dar va reusi, folosind doar puterea mintii, sa se incoroneze rege peste milioanele de urati verzui!
… dar daca cumva vine vorba de o raceala cat de mica, de o taietura minuscula la deget sau Doamne pazeste, de o vizita la dentist… mitul barbatului feroce s-a spulberat intr-o clipita.
Si cat se mai vaita, cat sufera si cat ii doare. Au nevoie cu siguranta de o asistenta personala care sa le aduca ceiutul si bombonelele pentru tratament la patut, au nevoie de masaj de relaxare, de rasfat si de muuuuulta muuuulta rabdare… pentru ca evident, sunt primii si singurii care trec printr-un asemenea chin inuman.
Culmea este ca nu ne lasa nicio sansa de impotrivire la metoda de recuperare lenta pe care ne-o propun… vai de zilele noastre daca ne gandim macar sa ne razvratim! Imediat schimba placa si nu mai avem viata cu ei pentru ca nu ne mai intelegem cu saracutii bolnavi neajutorati si neintelesi.
Saracele suflete chinuite care nu-si primesc licoarea medicamentoasa incalzita la 57,3 grade fix si care trebuie sa intinda chiar jumatate de mana dupa telecomanda pe care tot ei au aruncat-o la distanta. Cum sa nu intelegem noi cat de grav este ca ei stranuta? De ce nu ii intrebam din 5 in 5 minute daca se simt mai bine si de ce nu ne facem griji ca le vor iesi matele prin zgarietura provocata de taierea cuticulei de la degetul mic? Daca Doamne fereste ei ajung sa slabeasca 5 din cele 100 kg pe care le au si devin anemici din cauza extractiei de masea suferite, v-ati gandit?
Ii iubim, ii ingrijim, ii respectam si ii vrem alaturi de noi sanatosi. Si suntem constiente ca tot dependenti de noi vor ramane in caz de necaz (fie el si un banal rosu in gat) si nu incercam sa facem ceva sa schimbam realitatea evidenta, ne-am conformat pana acum si asa o vom face si de acum inainte. Dar sa recunoastem macar noi personajele de mai sus, caci ei sub nicio forma nu se vor recunoaste in aceasta descriere. Sa ne amuzam…
