Il cautam cu muuult interes de cateva ori pe zi, il dorim cat mai la indemana, cat mai aproape de centrul nostru de interes, il pandim si chiar l-am fura fara pic de remuscari. Genereaza o adevarata isterie atunci cand lipseste, ne strica ziua si dispozitia daca nu apare… El este… Locul de parcare!
Se pare ca Bucuresti-ul nu va scapa niciodata de problema asta. Masinile se inmultesc intr-o veselie. Ca tot e criza! Iar parcarile sunt minunate, sunt sublime, sunt mirobolante, dar lipsesc cu desavarsire.
Oooh, dar ce emotii avem pana si in parcare la mall atunci cand urmarim disperati un dreptunghi liber desenat pe beton. Si se intampla sa ne apropiem entuziasti de locul cu pricina, eventual efectuand deja prima manevra pentru parcarea eleganta cu spatele, cand… observam ca locul respectiv este de fapt ocupat deja de un Matiz sau de un Smart, parcat evident mai in spate.
Sau se intampla sa zarim faruri aprinse si atunci… atacam fara mila. Abia apoi realizam ca farurile sunt pornite doar pentru ca soferul masinii e un uituc ametit. Frustrant.
Cata pierdere de timp, cat stres in cautarea unui loc de parcare.
Ca tot mai bine e la altii, unde pe tablitele alea complicat de descifrat de “strainezi” scrie clar intre ora cutare si cutare in zilele care incep cu litera “Q” e gratis, in rest costa 3 marafeti.
Dar si daca nu respecti cu strictete regulile… gata cu mancarea buna, gata shopping-ul, tot e bine daca mai raman bani sa te intorci acasa.
Ooof, ce mijloc de locomotie e mai eficient acestea fiind spuse? Independenta data de “masina mica” paleste in fata inconvenientei create de raritatea locului de parcare?
