Probabil ca femeile au o gena suplimentara fata de barbati, o gena care le face dependente de cumparaturi.
In timp cei domnii viseaza la o bere la terasa, un meci cu multe goluri si o mancare buna, femeile uita adesea si de foame si de oboseala sau stres facand cumparaturi.
Si ce sentiment ne incearca atunci cand urmeaza o lunga zi la mall!
Sentiment asemanator cu altul din copilarie, premergator unei zile in parcul de distractii.
Si daca este sezon de reduceri, prindem vreo promotie sau negociem un pret bun, distractia e si mai mare.
Au tot aparut carduri de cumparaturi si tot felul de sisteme de plata in rate, toate cu dobanzi exorbitante, desigur. Dar ce nu face marketingul bun din amaratul consumator neinformat sau mai rau, dependent?
In ultimii ani, pasiunea s-a dezvoltat pe alocuri in obsesie si de aici au inceput problemele in familie si in buget. De asta a aparut terapia psihiatrica impotriva cumparaturilor. Deocamdata doar in tarile bogate.
Dar ce parere aveti despre window shopping?
Adica nu cumperi nimic (pentru ca nu ai banii necesari de cele mai multe ori) dar totusi te plimbi prin magazine sau te holbezi la vitrinele lor. Asa, pur informativ.
Poate revii in perioada de reduceri, poate iti confectionezi pe cont propriu ceva asemanator, poate doar iti clatesti ochii…
Window shopping-ul aduce vreo satisfactie, e motiv de frustrare sau e o pierdere de timp?
