Andreea Patrascu

Photo: Bolero

O viata noua!


Marti 13 a fost pentru mine o zi pe cat de nebuna, pe atat de productiva. Asta cu toate ca am inceput ziua cu 3 ore intarziere. Stiu ca suna la fel de penibil ca “mi-a mancat cainele tema, tovarasa profesoara”, dar dimineata chiar nu a sunat alarma telefonului.

Sarind peste cateva etape, in incheierea unei zile furtunoase, mi-am exersat talentul la condus. Dar nu oricum si nu pe orice masina.

Aseara am plecat intr-o aventura urbana alaturi de un 8+1 de la Citroen. Iar Jumpy Combi s-a dovedit un partener de nadejde.

Trecand rapid peste teoria potrivit careia masinile mari sunt doar pentru barbati, am ajuns la teoria conform careia impartirea masinilor in masini de femei si masini de barbati pleaca de la o serie de idei preconcepute. Si gresite, evident.

Nici dimensiunile reduse si nici motorul mai putin puternic nu fac o masina mai usor de condus decat alta.

Si-acum sa va explic ce s-a intamplat:
O prietena buna de-a mea si-a luat de ieri… o viata noua! :)
S-a mutat la casa ei.

Asa ca am impachetat, incarcat, transportat si descarcat impreuna “vechea ei viata” – 20 de saci mari de plastic si alte zeci de cutii – de pantofi, evident :)
Cu un singur drum am rezolvat toata povestea.

Am fost sofer de duba. Si mi-a placut la nebunie. M-am simtit ca in excursie cu clasa :)

Practica jucaria asta mare! Si chiar simpatica, nu-i asa?

P.S.: Pozele sunt facute ad-hoc cu telefonul, la lumina felinarelor. De aici rezolutia indoielnica.

My sweet 16

La sfarsitul zilei… am si sarbatorit.

Pacat ca mi-au gresit tortul!!! :)

Povesti in doi

Cuplurile cu o vechime de minim cativa ani au tendinta de a nu-si mai petrece timpul liber in orasul mult prea agitat. Si atunci cand nu dorm, nu citesc sau nu se uita la tv acasa… fie au musafiri, fie merg in vizita.
Iar vara, distractia se muta in general la cate un gratar.

Atunci cand se strange gasca nu e ca la mall la cinema – suntem politicosi unii cu ceilalti cand ne intalnim, vedem filmul si apoi plecam fiecare la casa lui.
Nu, cand e toata lumea stransa la gratar, trebuie sa socializezi!

Daca gasca nu e omogena, toata treaba se imparte pe bisericute. Totusi, daca gasca e unita, diferiti povestitori preiau pe rand cuvantul si fiecare are chestii de spus. Tare si raspicat, sa se remarce.
De parca la final ar premia cineva cea mai buna poveste a zilei!

Acum… intr-un cuplu obisnuit, multe dintre povestile recente sunt amintiri comune pentru iubiti/ soti. Si cum fiecare poveste are cel putin doua versiuni… se lasa cu circ.

Bineinteles ca atat el cat si ea doresc sa le impartaseasca prietenilor experienta lor intr-un mod cat mai personal – fiecare cu cuvintele lui.
Totusi, ca sa nu vorbeasca in cor, unul dintre parteneri cedeaza si il lasa pe celalalt sa povesteasca – in general cedeaza femeia, fiind mai inteleapta! :)

Dar… pe parcursul povestirii, invariabil “sotul nu povesteste asa cum trebuie, omite detalii, rateaza poanta, e subiectiv, incura datele”. Toate la un loc sau macar una dintre ele.
Asa ca sotia e “absolut obligata” sa intervina. Si sa-si corecteze sotul sau… sa mai spuna ea ceva.

Ce urmeaza?

Mereu e la fel: “hai, spune tu, daca stii mai bine” si apoi “nu, te rog continua tu, iubi” etc.

Intr-un final povestea e dusa pana la capat de catre povestitor, dar de cele mai multe ori efectul povestii nu mai e cel scontat, date fiind intreruperile dese.

Asa se iroseste o poveste buna!

“Ei” (barbatii) – amnezici incapatanati, “noi” (femeile) – aceleasi cicalitoare innascute… Si intr-un final nimeni nu e multumit!

Am senzatia ca nu mi se pare doar mie si fenomenul asta e larg raspandit.

Ne putem abtine din a spune o poveste la doua voci?

La voi cine e responsabil cu povestitul? Cocosul sau gaina?

I-am facut-o!

Buchetul meu de mireasa a mers exact la tinta si dupa doar 1 luna si-a indeplinit obiectivul.

Ca am avut eu mana buna, asa o fi fost destinul sau au dat cei de la Cochet Events cu praf de maritis pe flori, cert e ca buna mea prietena Catalina se marita! :)

Iubitul ei a cerut-o in casatorie acum cateva zile, ea a zis “DA” si… ne pregatim iar de nunta! :)

Brovo copii, suntem foarte fericiti pentru voi.

Sa fie intr-un ceas bun!

Poze Paris 2011

Alte poze din vacanta: