Andreea si Cabral Ibacka_1El are 2 metri si 120 de kilograme. In coborare – trebuie sa precizez, ca apoi cica-s insensibila la efortul lui de-a tine regim.

Parul stil Jackson 5 – cred ca nu mai e nevoie de alte lamuriri – tenul rumenit bine de soare – spre ars – si ochii caprui.

Eu am 1,64 si 48 de kilograme. Parul blond-saten de la mama natura si mama Simona, pigment de spuma laptelui si ochi de securist, adica albastri.

In ultimii ani, el si cu mine am petrecut mult timp impreuna. Ca sa nu zic foarte mult timp, ca suna a regret.

Asta fiindca am fost intai colegi de munca, apoi colegi de apartament, ne-am jucat de-a leapsa vreo cativa ani si in 2011 am ajuns sa ne jucam calcatea in biserica. La nunta noastra, adica.

Citeste mai mult »

La Bucuresti sunt 11 grade. Duminica.

Am iesit, asadar, la o inghetata. De cappucino si de fructe de padure, v-ati prins.

Am facut si niste poze, Ibacka e mereu pregatit de sedinta foto.

Desigur, asta inseamna ca bagajul lui cantareste minim 10 kile in fiecare zi, dar daca asta-i placerea omului…

Tu ce faci duminica asta?

[pozele si inghetata sunt de la Venchi]

Micile placeri ale vietii s-au schimbat. Daca “atunci” strangeam toata familia si faceam campionat de septica, “acum” avem Fifa in retea “cu baietii”. Daca inainte ne vedeam cu copiii in spatele blocului, sa batem mingea pana cand vecina de la etajul 1 chema Politia, acum ne dam like-uri pe Facebook, ne povestim vietile pe Twitter si dam “check in” unde apucam, sa stie lumea pe unde ne plimbam.

Doar bunicile mai fac ciocolata de casa si placinta cu mere, in timp ce lumea moderna iese in oras la cheesecake si alte americanisme. Iar siropul de pin facut in casa cu sifon a ramas doar o amintire din mosi-stramosi.

Sigur, tehnica a evoluat, noi ne-am modernizat, viata ni s-a usurat din multe puncte de vedere. Insa toti am devenit mai ursuzi, mai pretentiosi, mai agitati, mai grabiti, mai greu de multumit. Si nu-mi vine sa cred ca-i doar o impresie personala.

Totusi, in freamatul continuu care ne bantuie zi de zi, inca imi permit din cand in cand luxul de a ma intoarce la acele lucruri simple care ma fac sa zambesc si care-mi umplu sufletul de bucurie si mintea de amintiri placute.

Si acum ma refer la momentele in care imi vizitez parintii si povestim vrute si nevrute. De acum 10-20 de ani, de cand umblam cu cheia de gat si inca credeam in Mos Craciun. Si tot povestind, ne aducem intotdeauna aminte de albumele de fotografii in care avem imortalizate toate momentele. Numaidecat umblam la cutia cu surprize – de fapt, e un sertar plin cu albume foto – si rand pe rand ne intoarcem cu ochii mintii in fiecare concediu de la Sovata, Baile Felix sau Jupiter.

Ce fete aveam, ce coafuri, ce haine… De fiecare data ne umfla rasul.

Mama cu parul permanent, tata slab ca un biscuite in dunga, frati-miu cu pantalonii lui cu talia mult prea ridicata.

Iar eu, blonduta si cu breton, tunsa castron si imbracata in fusta mea “de Lambada”. Asta era fusta “de duminica”, fusta mea preferata, pentru ca, evident, se invartea. Si mai era si foarte colorata, pe deasupra. Si cu volane. Fiecare de alta nuanta neon. Fashionista de mica Ardeia. :P

Ce mostenire grozava sunt albumele foto. Pacat ca nu le pretuim la adevarata valoare. Inca.

Acum, schimband usor latitudinea si longitudinea, la resedinta din Berceni, eu si colegu’ de apartament nici sa ne stresam musafirii cu albumul de nunta nu putem, asa cum povestea aici consortul ca se practica pe la alte case. Traindu-ne maturitatea in epoca vitezei, a online-ului si a gadget-urilor – partea asta-i valabila mai mult in cazul meu, ca sa fiu mai precisa -¬†toate amintirile noastre sunt disponibile exclusiv in format electronic.

Ca-asa a fost trendul, sa pastram pe hard zambete si emotii. Cu toate ca fotografiile sunt mult mai accesibile in format fizic. Ca pe vremea bunicii, daca imi permiteti sa spun asa, doar ca color.

Dar fiindca am fost tare cuminte in ultima vreme, am primit un cadou in avans de Martisor si Ziua femeii: o imprimanta numai bune pentru printat fotografii – HP Deskjet Ink Advantage 6525 e-All-in-one ii zice.

Pe romaneste, imprimanta asta are ecran cu atingere digitala, si mai stie ea multe alte lucruri – cum ar fi sa printeze automat orice document trimis pe e-mail la o adresa predefinita, indiferent de locatia din care se trimite mesajul si indiferent de locatia unde este cablata imprimanta – dar cea mai grozava functie pe care i-o folosesc cu zambetul pe buze e cea de print foto. Asta pentru ca scoate niste poze incredibil de frumoase, cu niste culori spectaculoase.

Si pentru ca suportul foto e foarte important la un articol de genul asta, am atasat si o galerie convingatoare, un fel de preview al albumului nostru de nunta. Album care va intra de saptamana asta in programul interactiv al casei Ibacka. Aviz musafirilor. :)

P.S.: Zilele astea o sa ma tot joc cu noua achizitie, asa ca revin si cu cateva detalii tehnice.

S-ar putea sa te intereseze si pe tine. Pun pariu ca ai cateva fisiere pline cu poze pe care abia astepti sa le inramezi sau sa le pui in album. Nu-i asa?

Queridos mios, estamos en Madrid.

Dupa cele cateva zile de amorteala generala am plecat pentru doua zile de-acasa. Am dat sarmalele si cozonacii pe jamon iberico si am aterizat pe meleaguri mai calde. In mijlocului unui oras care-si rasfata locuitorii si vizitatorii cu 15 grade. Celsius. Cu plus. :)

Azi ne-am plimbat. Fara o destinatie anume, fara sa urmarim aglomerate obiective turistice, fara ore fixe… ne-am plimbat si-am facut poze.

O tinuta de iarna.

In foto port: palton de lana Hugo Boss (Calea Victoriei nr. 145, sector 1, Bucuresti).

Iti place?