Andreea Patrascu

Cand vine vorba de gatit, ne cam ferim sa alegem carnea de vita. Si asta pentru ca prepararea vitei dureaza destul de mult.

Dar daca aveti o dupa-amiaza libera in casa si va apucati de gatit din timp, asteptarea merita din plin!

Eu am cumparat rasol de vita, fara pic de grasime. Am feliat-o subtire, am batut-o si am condimentat-o bine.

Apoi am pus-o in tava si am adaugat ceapa alba taiata marunt si morcovi taiati fasii subtiri – obtinute cu decojitorul de legumele.

Am adaugat 1 litru de suc de rosii, jumatate de sticla de vin rosu dulce si condimente dupa gust.

Am lasat-o la cuptor, la 150 grade, timp de 5-6 ore. E bine sa verificati tava din ora in ora si sa completati cu apa, daca este nevoie. Carnea trebuie acoperita de sos in permanenta.

Cand am servit-o era atat de frageda incat n-a fost nevoie s-o tai cu cutitul.

Garnitura: orez cu legume, piure sau cartofi la cuptor – ii puteti pune la facut in sosul tomat.

Pofta buna!

Am tot povestit cum sta treaba cu gatitul acasa, dar nu am vorbit pana acum despre mancatul in oras.

Pe mine ma fascineaza meniurile. Asa ca citesc cu rabdare toate ingredientele din paranteza si ma uit atenta la poze.

As face asta cu placere chiar si cu burta plina.

Orice meniu nou e o sursa de inspiratie, iar inainte sa-mi comand mancarea intotdeauna studiez meniul cap-coada. Sa nu-mi scape nimic  

Cand e cazul iau notite in gand si mai arunc cate un ochi si prin farfuriile vecine, poate ma inspira ceva.

De obicei procedura asta dureaza… Nu mai zic daca e vorba de un restaurant cu alt specific decat romanesc.

Din exterior, decizia pare atat de greu de luat, de parca mi-as configura masina, si nu mi-as alege felul de mancare.

Dupa atata lectura si asteptare mi-e si rusine sa comand o apa plata si o salata, asa ca de multe ori ramane mancare sa iau si acasa.

Avantajul e ca de obicei aleg bine. Dupa asa o documentare…

Cu riscul de a exaspera ospatarul si din cand in cand pe cei de la masa, nu ma pot abtine.

Al meu, in schimb, se hotaraste imediat. Uneori nici nu se uita pe meniu. Si apoi se vaita. Tipic.

Tie cat iti ia sa-ti alegi mancarea?

Ieri n-am fost in Buftea. Dar am stat mai mult pe drumuri. Am facut plati, am fost sa ma vopsesc la Jovsky Studio (deh… racordul pentru filmarile la “Iubire si Onoare” trebuie pastrat, dar radacinile mai cresc, culoarea se mai spala), m-am intalnit cu preteni si cunoscuti.
Si am mancat in oras. Si de cate ori mananc in alta parte decat acasa, aplic regula celor 5 secunde inainte sa savurez un fel de mancare.

Intai gust mancarea (asa ne-a invatat Donald Trump sa facem. El inainte sa-si angajeze in companie oamenii cheie, isi invita intervievatii la masa. Si oricat de bine pregatiti si experimentati ar fi acestia, daca isi pun sare in mancare inainte sa guste, pica direct testul lui) si apoi aplic regula celor 5 secunde.

In ce constra regula?
Se intoarce solnita cu capul in jos si se numara pana la 5 dupa care solnita se pune inapoi pe masa.
Abia atunci mancarea e numai buna, dupa gustul meu. Sigur ca obiceiul asta nu e deloc sanatos si nici nu-l recomand nimanui. Dar eu sunt cu analizele la zi si nu am nicio problema cu sarea in exces.

Oi fi eu o norocoasa, dar NU INCERCATI ASTA ACASA!
M-a invata si pe mine cineva la prostii. Inainte nu mancam asa.
Acum asta e viciul meu!

Bine ca nu aplic regula celor 5 secunde si cu zaharul. Noroc ca nu-mi place siropul in loc de ceai.

Am auzit ca regula celor 5 secunde se mai aplica candva. Atunci cand ceva bun de mancare cade pe jos.
Desi nu o agreez in astfel de situatii. Mi-e cam teama de microbi.

Cica in 5 secunde mancarea nu e contaminata! Acarienii se ating de ea abia dupa cele 5 secunde. Poate se roaga intre timp
Acum daca mancarea e prea buna, n-om face fite sa renuntam din atata lucru la dumicat.

Care este viciul tau?