Nu stiu cum a fost celebra iarna a lui ’54, dar nici iarna asta nu-i prea blanda. Si ne tine mai mult pe acasa.
In Bucuresti strazile sunt pline de gheata si aluneca rau, indiferent de calitatea cauciucurilor noastre de iarna. Iar strazile mai mici sunt acoperite de zapada, foarte denivelate si greu accesibile..
Inca din parcare mersul cu masina a devenit o mare provocare zilele astea. Deszapezirea masinii dureaza minute bune, iar la punerea ei in miscare, gheata si zapada inghetata te arunca pe sleaurile formate de parca masina ar merge pe sina si n-ar avea directie controlabila.
Ieri, in drum spre casa am avut senzatia clara de montagne russe. Sentimentul e placut in general, dar nu si de la volanul masinii care gliseaza necontrolat in toate directiile. Doamne fereste sa urmeze senzatia de popice!
Sa vorbim si despre locurile de parcare? Ce sa vorbim, ca nu exista…
Iar pentru a nu ramane inzapeziti pe stradute e obligatoriu sa aveti in portbagaj o lopata mare si sa purtati bocanci sau cizme groase (fara toc). De fapt, mai bine tineti lopata in masina, ca portbagajul ingheata primul.
Oricum, e posibil sa aveti nevoie si de sustinere dinspre portbagaj. Si atunci va trebuie voluntari, sa impinga masina. E tare complicat…
Asta e, se pare ca pana ies ghioceii orice iesire din casa vine la pachet cu un grad sporit de risc, indiferent de mijlocul de transport folosit.
Totusi, pana se mai topeste zapada asta insistenta va recomand sa mergeti cu metroul!
