Vietile noastre sunt cu siguranta formate si din lanturi de dependente. Si fiecare dintre noi isi poarta prin viata lantul lui, mai lung sau mai scurt. Fie ca este vorba despre cafea, tutun, alcool, droguri, dulciuri, dependente emotionale, materiale, trupesti, toti suntem virusati in vreun fel.
Observ cu amaraciune faptul ca de la un timp fumatul a devenit un must have al omului modern. Indiferent de varsta, de sex, de meserie sau de situatia financiara, majoritatea oamenilor pe care eu ii intalnesc au acest obicei. Acum ai putea sa te crezi special (deci cool intr-un fel) daca nu fumezi.
Cei mai multi dintre fumatori sunt constienti de faptul ca fumatul nu este o indeletnicire sanatoasa si ca va veni si randul lor sa renunte la tigari, dar amana mereu si mereu acest moment. Culmea este ca exista si oameni care isi dau pana si ultimii bani pe un cancer ambalat la pachetele mici (preferand mai degraba sa faca foamea).
Stiu, e usor sa judeci si sa stabilesti obiective marete atunci cand nu ai simtit niciodata vreo satisfactie de pe urma nicotinei si deci nu ai vazut ce inseamna sa ai dependenta asta. Sigur, cel mai lejer este sa nu te fi apucat vreodata de sportul cu pachetul de 20.
Culmea este ca de multe ori, atunci cand intrebi un fumator de ce s-a apucat de fumat in the first place, iti va da un raspuns total aberant (care nu-i face cinste si el stie lucrul asta). Dintre cele auzite de-a lungul vremii mentionez “nu puteam sa fiu in gasca smecherilor din liceu daca nu fumam si eu…adica asa cred, ca doar nu puteam sa-i intreb”, “vroiam sa inteleg de ce nu se putea lasa tata de fumat cu toate ca asta il omora” (smart…ce ma enervezi Pingico) sau “nu stiam ce sa fac cu mainile in discoteca, ca doar nu era sa le tin degeaba pe langa corp”.
In tratarea oricarei dependente ne vom gasi mereu scuze de genul: acum sunt stresat, acum sunt obosit si fumatul ma relaxeaza, acum e weekend deci fac ce vreau, acum sunt inca tanar, acum urmeaza o perioada cu multe petreceri si evenimente, doar n-o sa fiu un plicticos etc.
Deci ce asteptam ca sa scapam de obiceiurile proaste? Se pare ca asteptam o perioada calma, linistita, in care sa nu ni se intample absolut nimic (evident, nici de bine, nici de rau, ca doar ambele stari ne influenteaza viciul – ca deh, suntem “sensibilosi” la detalii)… Aha, deci vorbim probabil despre niste ani infecti petrecuti la azilul de batrani. Poate doar acolo evenimentul saptamanii ar putea fi o partida reusita de canasta si in rest liniste si pace… Acolo am putea sa ascultam in pace vantul si pasarelele cum canta fara sa ne mai facem griji sau sa ne consumam timpul cu activitati de orice fel. Deci daca recapitulam, aflam ca o existenta de leguma ne-ar ajuta sa nu ne mai dorim sa poluam atmosfera cu o pipa.
Deci despre ce vorbim? Cum sa ne dorim o perioada in viata noastra asemanatoare unei batraneti triste in singuratate numai ca sa ne auto-motivam in sfarsit sa intram in randul nefumatorilor? Asta da doleanta pentru pestisorul de aur, n-am ce zice!
Ce vroiam sa spun de fapt… Nu zice nimeni ca este usor sa renunti la tigari. Este chiar greu, cumplit, stresant… si posibil. Dar daca esti slab nu pleca la drum (renuntatul la tigari pentru 2-3 saptamani si revenirea ulterioara la normal favorizeaza cancerul mai puternic decat fumatul continuu). Niciodata nu e prea devreme, uneori e prea tarziu, cheia sta in vointa! Atat… trucurile si secretele sunt de prisos.
