Andreea Patrascu

Photo: Bolero

Ispite

Adesea intampinam dificultati. Ne confruntam cu probleme mai mici sau mai mari si ne varsam amarul pentru greul pe care il traim. La un moment dat, parca chiar ne place sa ne lamentam!

Viata nu e perfecta. Dar mereu gasim si exemple de oameni mai fericiti decat noi. Si devenim invidiosi.

Ne rugam sa depasim problemele prezente pentru ca mai apoi sa ne vedem fara griji de viata pana la adanci batraneti. Asa gandim toti.

Dar stiti ce mi-a spus o maicuta acum ceva vreme, atunci cand i-am povestit probleme mele?

“Fiecare hop in viata e o ispita. Ispita trebuie ocolita/ depasita pentru a atinge fericirea absoluta. Nu am putea simti perfectiunea daca am trai linistiti, fara probleme.”

Cu alte cuvinte, ar trebui sa ne bucuram ca suntem pusi la incercare. In momentul in care rezolvam problemele, vom fi cu mult mai fericiti decat daca am fi trait fara griji. Cel putin pana intampinam noi dificultati. Ocolind sau depasind ispitele ii aratam lui Dumnezeu ca meritam sa fim fericiti.

Cuvintele ei mi-au dat putere atunci si mi-au ramas in cap.

La bine si la greu, asa am promis!

Viața. Obiective. Termene…

Toata viata ne stabilim obiective. Ne-am putea povesti vietile printr-o lunga insiruire de obiective. Mai mult sau mai putin importante.
Unele realizabile. Altele doar “povesti nemuritoare”. 

Obsedati de obiectivele pe care singuri ni le impunem, traim stresati, in permanenta cu teama de esec. Si de multe ori nu observam micile bucurii ale vietii. 

Incrancenati sa nu ratam vreun obiectiv, ne concentram la realizarea lor si uitam sa traim cu adevarat. Si ne propunem mereu ca dupa ce “ne luam casa/ masina”, dupa ce “terminam facultatea”, dupa ce “avansam in nu stiu ce functie” sau dupa ce “copilul implineste 5 ani” sa traim si sa ne bucuram de fiecare zi. 

Dar pretentiile noastre cresc mereu si ne dorim tot mai mult. 
Si uite asa trec zilele si lunile si anii…
Dorindu-ne sa treacă mai repede timpul pana la realizarea celui mai apropiat obiect. Neglijand alte aspecte ale vieții si așteptând sa imbatranim pentru a trai asa cum ne-am dori cu adevărat.

O viața fara obiective e dusa in van. E firesc si constructiv pana intr-un punct sa gandim asa.  Dar ce se întâmpla atunci când propriile noastre obiective ne împiedica sa trăim?

Sigur ca o diploma sau o casa cu etaj si curte sunt premisele unei vieții linistite. Dar nu sunt totul.

Vi s-a întâmplat vreodata sa va doriti ceva cu adevărat in viața, dar in același timp sa va simțiti sufocati de propriile voastre obiective? 
Am văzut mai multe asemenea exemple…

Care e următorul vostru obiectiv, cel pe care abia așteptați sa-l vedeți realizat?

Craciun Fericit!

Astazi s-a nascut Iisus.

Sa avem un Craciun fericit, linistit, cu familiile aproape!
Masa, felicitarile si dansul sunt optionale. Dar de obicei ne binedispun.
Mosu’ sper sa ne aduca sanatate multa!

Poate ajungeti si la biserica.

Concediu placut! Sper ca aveti concediu.
Si pofta buna!

Aaah, si la multi ani Cristi (frati-miu)! Te iubim!

Va pup,
Andreea.

Povesti pentru doi…

Fiecare cuplu adevarat, mai vechi sau mai nou, are cel putin un loc “al lor”, o melodie care ii face sa tresara de emotie, un miros care le trezeste amintiri comune memorabile si macar cateva glume intelese doar de “ei”.

Si chiar daca lucrurile astea poate par mici si neinsemnate in ochii celorlalti, ele fac toti banii. Pentru ca insasi soneria personalizata a telefonului mobil este un “te iubesc” nerostit.

Iti mai amintesti cel mai romantic moment din viata ta? Ai memorat reteta fericirii absolute? Sau o retraiesti zilnic?   

De ziua mea… :)

Ziua mea de nastere este pe 18 august. Drept urmare, toata copilaria am suferit pentru ca toti copiii erau plecati in vacanta in perioada aceea si deci nu puteam nici sa-mi serbez ziua de nastere (pentru ca lipseau invitatii), nici sa duc bomboane la scoala (pentru ca era vacanta mare) si nici sa aud acel LMA cantat de doamna si de toti prichindeii special pentru mine. Eu nu prea obisnuiesc sa-mi aniversez ziua de nastere. Daaaaaar, anul acesta am facut o exceptie.

Cu o saptamana inainte de ziua mea am participat la un eveniment organizat la Ambasad’Or (in Otopeni) si am ramas vrajita de locul acela. Locatia este atat de frumoasa si de eleganta incat in prima faza te lasa pur si simplu cu gura cascata. Ce piscina, ce saloane, ce terasa si nu in ultimul rand ce mancare! Eu am apucat deja sa gust specialitatile lor arabesti si italienesti (bucatariile mele preferate) si dulciurile. Dumnezeule, duuuuulciurile… de vis.

Si am stat si m-am gandit (nu mi-a luat prea mult sa ma hotarasc) ca atat eu cat si prietenii mei muncim multe ore pe zi si nu apucam decat rar sa ne vedem toti intr-un cadru relaxant si sa ne simtim pur si simplu bine. Dupa cum stiti poate deja, lansarea telenovelei “Iubire si onoare” se aproprie cu pasi repezi (ce emotii am… dar asta e o alta discutie) si filmam de zor.

Asa ca aniversarea primilor mei 25 de ani a fost pretextul perfect pentru o seara excelenta cu prietenii si familia intr-un loc minunat. Siiii, am avuuuut… 40 de invitati de seama. Ne-am distrat, am dansat, am mancat si am ras pana spre 4 dimineata. Pe scurt, a fost aniversarea ideala. Si cadourile… su-per-be :)

www.ambasador-events.ro Aruncati un ochi, cred ca o sa va placa.