Sa aveti parte de o sarbatoare linistita, fericita si plina de surprize minunate.
Sa le impartiti pe toate cu cei dragi.
Adunati-va cu mic cu mare in jurul bradului si bucurati-va din nou ca niste copii de magia Craciunului!
La multi ani cu sanatate pentru toti Cristianii si Cristinele care se sarbatoresc azi!
Va pup si va imbratisez pe toti cu drag!
Andreea.
P.S.: Va rog nu mancati cate 8 sarmale la o masa – asa cum am facut eu!
Fiecare zi e la fel. Trezirea – fuga la Buftea – multe ore de repetitii de dans – acasa si (doar) somn. Nu-i usor, dar am intrat deja in ritm si il tin cu strictete.
Numai ca in ritmul asta nou nu mai am timp de nimic, nici mascar sa gatesc cate ceva. Deja m-am saturat de fast food, saratele, biscuiti si bombonele…
Ieri am avut parte de o surpriza foarte placuta. Sotu’ – care si el munceste mult – s-a imbracat de scandal, si-a pus castile (sunt sigura ca-i canta R. Kelly in castile alea) si s-a dus la cumparaturi (ca o negresa gospodina ce este). In completare a venit Nasu, care a gatit ce-a cumparat sotul.
A facut Nasu (in colaborare cu Nasa) un pui la cuptor cu ciupercute, bacon, legume si piure de cartofi de ne-am lins pe degete!
De acum, o data la cateva zile nasu’ Fodorica va face minuni la noi in bucatarie. Astea da conditii de munca!
Intreaga familie lucreaza la un rezultat cat mai bun la Dansez pentru tine. Cu burta plina si moralul sus, sa tot dansez din buric 
P.S. Simpaticilor, va multumesc frumos pentru incurajari, chiar conteaza!
Mamica mea cea tanara implineste azi 39 de ani – a 10-a oara
La multi ani, mama! Plini de bucurii si realizari.
Promit sa vin azi de la repetitii plina de energie si cu pofta de mancare. Stim ca faci cinste…
Te iubesc mult!
L.E.: 39 a 10-a oara, adica 48! Am vazut cateva calcule gresite…
Reiau azi o tema de discutie ceva mai veche aici pe blog: violenta domestica.
In Romania tot mai multe femei “cad pe gheata” sau “se lovesc singure de usa de la sifonier” si apoi se fardeaza strident. Totul pentru a acoperi urmele abuzurilor de acasa. Abuzuri familiale, ajunse trista obisnuita pentru unele femei. Dar de ce exista acesta normalitate dezolanta, acceptata si incurajata – pana la urma – in mod tacit?
Poate ca o palma nu omoara. Poate ca fizic, ea nici macar nu raneste. Insa daca a existat, gestul se va repeta. Primei palme ii pot urma batai cumplite, soldate cu plagi deschise, oase fisurate, zile de spitalizare, nervi tocati si chiar decese. Si atunci e momentul pentru o reevaluare a raporturilor abuzat – abuzator.
Oricat ne-am chinui sa demonstram, sa militam, sa schimbam lucrurile… femeile si barbatii nu sunt egali. Si nici nu vor fi vreodata. Iar lucrul asta e perfect explicabil prin simpla natura care ne-a lasat diferiti pe Pamant. Insa nimic nu ne explica de ce isi demonstreaza unii barbati forta fizica, antrenandu-si muschii pe amaratele lor fara aparare.
Menirea femeii nu e sa taie ceapa cat mai marunt, sa invete sa adauge in mancare cantitatea perfecta de sare si piper, sa calce camasile si asternuturile la dunga si sa taca.
Daca friptura nu e perfect in sange cum si-ar fi dorit-o el, daca apa din cada nu are exact 45,7 grade cum a cerut sau daca ai ars o camasa de-a lui, nu inseamna ca meriti sa fii batuta. De fapt bataia nu e o varianta acceptata in nicio ipoteza posibila.
Ceva sau cineva ii instiga pe unii barbati sa recurga la forta fizica pentru a-si demonstra – cred ei – superioritatea. Poate e vorba de religie sau un obicei din familie, poate se datoreaza consumului excesiv de alcool sau droguri, nu stiu…
Gorilele cu pretentii de barbati care considera ca se impun in fata femeilor prin corectii fizice nu pot fi oprite decat prin sanctiuni civile sau penale la care pot fi supusi in cazul in care daca sunt reclamati politiei.
Sub titlul DUREREA NU este IUBIRE, Acasa TV a demarat o campanie impotriva violentei domestice. 800.000 de femei recunosc că sunt victime ale violenţei în familie, insa multe nu au curajul să vorbească pentru că legea nu le apără eficient. Dacă nu facem nimic… suntem cu toţii complici. Semnează petiţia! Cu un suport legal mai bun, mii de femei bătute îşi vor recâştiga demnitatea. 16.500 persoane sustin deja aceasta cauza.
Anul trecut au fost ucise mai mult de 100 de femei de catre un membru al familiei (sot, fiu, tata, frate…). Dar acestea sunt doar cazurile foarte grave. Pumnii in burta, trasul de par si scuipatul, injuraturile primite apar foarte rar in rapoartele Politiei. Pentru ca traim intr-o tara unde fetitele isi vad mamele lovite si cresc gandindu-se ca asa e normal.
In timp, violenta domestica duce la deformarea realitatii si rapirea identitatii. Avem nevoie de ajutor sa facem mesajul sa ajunga acolo unde trebuie. La femeile care se intreaba ce sa faca si unde sa se duca.
Sper ca nu te recunosti in situatia descrisa, dar sunt aproape sigura ca si tu cunosti macar o victima a violentei domestice!
Ai semnat petitia?
De cand l-am cunoscut pe individ nu prea l-am suportat. E galagios rau, bagacios, si parca prea sigur pe el.
L-am vazut in mai multe momente din viata, cand nu i-a fost usor. Si l-am vazut transformandu-se intr-o locomotiva – are vointa cat pentru trei. Are, deci, si ceva calitati.
Dar ramane galagios si bagacios. Si prea vesel. Mult prea vesel. Chiar si cand nu prea are motive, el e vesel.
De la inceput ne-am luat la misto. El ma invita in oras… eu ii spuneam ca nu ies din Dristor. El imi spunea ca-mi face rost de viza ca sa ies din cartier, eu il intrebam daca si-a luat harta cu centrul Bucurestiului sau daca stie doar prin Berceni. Si tot nu ieseam cu el in oras, l-am lasat sa ma tot invite o vreme. Si cand am acceptat, intr-un tarziu, m-am dus cu o prietena, de se uita la mine ca saracu-n traista.
El imi spunea “Te iubesc!”, eu ii raspundeam “Multumesc.”. El insista cu “Chiar te iubesc!”, eu ii spuneam… “Felicitari!”.
El imi zicea ca arat bine, chiar daca-s pitica. Eu ii spuneam ca e simpatic… pentru un negru batran. El se oftica, dar nu vroia sa recunoasca. Nici eu. Adica nici eu nu recunosteam.
Si asa m-a enervat cativa ani, pana l-am luat de barbat, sa-i fac viata amara si sa-l pot lua la misto in fiecare dimineata, la pranz sau seara.
Acum ii este frica sa ma mai ia la misto prin casa… se ia de mine pe blog si spune ca nu-i mai plac pijamaile mele cu Hello Kitty. Aha, sigur… de-aia vine la mine dimineata, cu moaca aia de Unchiu’ Tom – varianta Berceni – si-mi zice “Aoleu ce te iubesc, sa stii!”, pentru ca nu-i plac ciorapii mei flausati…
Dar pana acum nu stiam ca e voie… acum stiu si eu ca pot sa-l iau la misto pe blog pentru ca sforaie ca o drujba veche. Sau pentru ca atunci cand e obosit adoarme ca tontul cu fata pe tastatura de la calculator, de-ajunge sa i se intipareasca pe fata ctrl-alt-del… ca sa nu mai pomenesc si de balute.
Ia zi, sotule, cum era cu pijamalele mele cu Hello Kitty?
