Intr-o lume ideala, acasa este locul in care ne dezbracam de grijile si problemele de peste zi, ne relaxam, ne adunam gandurile, ne comportam exact asa cum simtim, ne incarcam bateriile.
Practic, acasa este locul in care toata ziua tanjim sa ne intoarcem.
[sursa foto]
Treburile casnice precum curatenia, gatitul sau spalatul hainelor, activitati perfect firesti in orice locuinta, sunt deja asimilate activitatilor domestice normale si ne obosesc psihic mai putin decat activitatile desfasurate “in oras”. Oricum, astea-s sarcini tipic feminine, iar femeile au baterii durabile.
Teoretic, spatiul casei tale ar trebui sa-ti transmita multa energie pozitiva si sa-ti ofere conditii ideale.
Stiinta “Feng Shui” (in traducere “vant-apa”), vorbeste despre curgerea energiei in spatiu si se refera strict la spatii construite. Dar sunt destui specialisti care sa povesteasca despre treaba asta, n-o s-o fac eu.
Pentru ca nu vreau sa vorbim acum despre amenajari interioare, pozitionare geografica sau energia obiectelor.
Ma gandeam deunazi, in timp ce scriam niste rapoarte de la calculatorul de acasa… cat de benefic e lucratul de acasa?
In epoca tehnologiei moderne, de multe ori un calculator sau chiar un telefon mobil performant si o conexiune la internet transforma un serviciu obisnuit in munca la domiciliu.
E adevarat ca poti sa lucrezi la orice ora din zi si din noapte, scapand astfel de clasicul si uneori restrictivul 9-17, dar oricat de constiincios ai fi, nu-ti poti atinge maximul fara constrangeri.
Iar lipsa socializarii e periculoasa. Cred ca indiferent cat de obositori iti pot parea uneori colegii tai, ei au un rost precis in dezvoltarea ta personala.
Cat despre imbinatului utilului cu placutul, teoria asta e doar un mit. Iar expresia “quality time”, aia de peste ocean, nu-i deloc banala. Familia ta nu se va bucura asa cum ar trebui de pauza ta de masa, petrecuta in bucatarie, atata timp cat iti sta capul la bugete si la mailurile pe care inca nu le-ai trimis azi.
Dupa mine, lucratul de acasa e o varianta ok doar pe termen scurt.
Iar energiile pozitive ale caminului, cele despre care vorbeam mai sus, se cam pierd printre indatoriri profesionale.
Unde ne refugiem daca ajungem sa asociem pana si spatiul intim al casei cu stresul zilnic al orasului?
Azi imi amintesc mai bine ca oricand de anii copilariei. Anii in care mergeam la Inviere cu ai mei si cu prieteni din cartier la bisericuta noastra din Dristor. Era o bucurie maxima pentru noi, copiii, sa iesim noaptea din casa in mod organizat.
