Andreea Patrascu

Genetica studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor vii. Iar bazele disciplinei ne sunt prezentate tuturor inca de la orele de biologie din clasa a 12-a. 

In corpul uman exista 46 de cromozomi si 60.000 – 100.000 de gene. Un bebelus primeste 23 de cromozomi de la mama si 23 de cromozomi de la tata. Avand in vedere toate combinatiile posibile de gene, un cuplu poate avea trilioane de copii absolut diferiti. Daca ar avea timp…

Culoarea ochilor e data de cantitatea de melanina sau de pigment din iris. Persoanele cu ochi foarte inchisi la culoare au o cantitate mare de pigment, in timp ce persoanele cu ochi albastri au o cantitate redusa, iar cei cu ochi verzi sau caprui au o cantitate variata.

La fel, daca ne referim la culoarea parului, genele care determina o culoare inchisa de par sunt dominante in fata celor de par blond. 

Chiar si asa, pot aparea oricand surprize. Sa vezi atunci ce de explicatii are de dat proaspata mamica!

Si daca pana la 18 ani observam preponderent asemanarile fizice, mai tarziu constientizam similitudinile comportamentale dintre parinti si copii. Sigur ca si mediul influenteaza datele mostenite de la parinti.

Plecand de la zicala “sangele apa nu se face” si observand fenomenul pe varii cazuri aplicate, gasim gesturi apropiate, voci foarte asemanatoare, reactii similare – chiar si la copii care nu au crescut alaturi de parintii lor –  si bineinteles, trasaturi fizice perfect identice.

Nu degeaba credea frati-miu la 3 ani ca pozele in care era tatal meu copil erau de fapt poze cu el!

Si daca va ganditi sa va “verificati” iubitii sau amicii, poate “aruncati o privire in viitor” si le cunoasteti mai bine parintii! Sau bunicii.
Chiar daca trasaturile nu vor fi 1 la 1, tot va faceti o idee.

Voi cu cine semanati?

Cand eram copil aveam impresia ca la 16 ani o femeie e in cea mai buna forma fizica a ei.
Andreea anilor ‘90 credea ca la 20 de ani tineretea deja se apropie de sfarsit, la 30 femeile erau de varsta parintilor ei, iar la 40 treaba era nasoala rau!

Ca sa fie lucrurile clare de la inceput, acum nu mai sunt vreo pustoaica!

Anul trecut scriam aici ca femeia de 25 se zbate undeva la mijloc, intre copilul de odinioara si adultul responsabil de maine.

Dar daca ne referim exclusiv la felul in care arata o femeie?

Din ce in ce mai des intalnesc femei de 30 de ani care arata mult mai bine decat aratau la 20. Sau arata mult mai bine decat altele de 20.

La 20 de ani femeile iau lucrurile de-a gata.
Tenul e bun, metabolismul merge brici, nici pomeneala de fire albe etc.

Asa se ajunge la excese!
Si vorba aceea: mai bine prevenim decat sa tratam!

In plus, hainele conteaza.
Iar stilul si eleganta unei femei vin in timp. Si se cultiva.

Iar banii fac pana la urma diferenta. O haina de calitate, o crema buna sau un parfum ales cum trebuie puncteaza decisiv.

Recunosc, e reconfortant sa cred ca abia in cativa ani voi ajunge la forma fizica maxima.

Voi cum vedeti femeia? Suava si perfecta la 20 sau sexy la 30?

Cum trebuie educat tineretul inspre conservare, daca alcoolul si noptile pierdute sunt mai interesante decat sportul si alimentatia sanatoasa?

Am 25 de ani si ador jucariile. Si desenele animate. Asa ar incepe discursul meu.

O vitrina din Lisabona. Din pacate era tarziu si magazinul era deja inchis

Dar aici am intrat
Paris… Doamne, ce minunatii! Hello Kitty, dragoste la prima vedere!

Un, doi, un, doi, faceti toti la fel ca noi! Si m-am conformat rapid.

Poate sunt eu copilaroasa, poate sunt nostalgica sau usor-impresionabila, dar nu ma pot abtine si cumpar tot felul de jucarii si jucarioare. Explicabil pana intr-un punct: in anii ‘80-’90 nici nu visam la asa jucarii.

Si din vacanta mi-am luat insigne cu toate personajele celebre de la Disney: Mickey, Minnie, Goofy, Donald, Pluto.
Le-am lasat pe cele cu Hannah Montana si High School Musical prietenelor mele de 10 ani. Eu sunt mai conservatoare

Sa ma fi vazut ce diversiuni faceam printre rafturi sa ma scape Cabral din ochi si sa castig alte 5-10 minute printre jucarii.
Pana la urma ma gasea iar!

Mi-am luat si o poseta. Cu Minnie Mouse. Din blanita roz-ciclam
Poate o port la mare cu pantaloni scurti, tricou si slapi si nu rad si curcile de mine… Ma risc, stiu.

Apropo de desene animate. Va recomand Rapunzel si Shrek. Am ras cu lacrimi.
Sa-mi spuneti ce parere aveti de “privirea arzatoare” a hotului! Mai multe nu spun.

Ne nastem neputinciosi. Copilarim frumos, dar total dependenti de cei dragi. Mai tarziu mirosim independenta. Intai sfiosi, apoi cu ingamfare. Ne trezim intr-o zi adulti. Si ce-i de facut?

Daca am putea alege, parca am mai copilari putin. Dar nu se poate. Mancarea trebuie acum cumparata de la magazin, nu se gaseste direct in frigider. Copiii trebuie crescuti nu doar cu dragoste, ci si cu bani. Facturile trebuie platite si nu cu nasturi.

Vine momentul in care trebuie sa ne gandim serios la o cariera si sa nu ne mai ascundem in spatele pretextului ca suntem inca tineri si ne putem permite sa urmam o a 7-a specializare care ne va ajuta in viata. Teoria e buna, dar pana la un punct. Un punct in care practica e temelia. 

Concret, degeaba ne numim economisti licentiati si masteranzi de exceptie cu pretentii de manageri daca n-avem habar de completarea unei facturi fiscale. Sigur ca vom cunoaste definitia unor termeni ca “prestator”, “beneficiar”, “TVA” sau “scadenta”, dar asta tot nu inseamna ca stim exact ce trebuie sa scriem cu pixul pe hartie. Practica ne omoara.

Din acest motiv, ar fi de preferat sa ne cautam un part-time job inca din timpul facultatii. Pentru a invata la momentul potrivit cum sta treaba cu contabilitatea unei firme, cu partea legislativa, cu relatia ei cu banca, cu clientii sau furnizorii firmei. Sa le intelegem explicit, nu doar teoretic. 

Si nehotararea de a alege o meserie sau alta ar fi de inteles, dar pana la un punct. Ne-am irosi anii si ne-am consuma inutil resursele dorindu-ne in fiecare an sa incepem o cariera intr-o alt domeniu de activitate.

Apoi, oare primeaza banii (adica numarul lor) sau perspectiva de viata oferita de un domeniu de activitate in care se poate face cariera? E greu insa sa alegi entuziast o meserie si grea si mai putin banoasa (insa cu reale perspective de dezvoltare profesionala) atunci cand tot entuziast privesti si geamul masinii mult visate. Dar numai pe dinafara. 

Sigur ca nu poti face o meserie fara o vocatie in directia respectiva si fara a avea placerea lucrului facut. 
Parintii ne incurajeaza adesea talentele inca din primii ani de viata si ne duc de manuta la ore de pictura, de muzica, de sport, de dans. Tot pentru a ne da o directie. 
Tot ei tind de multe ori sa ne indrume sa mergem pe acelasi drum pe care si ei au mers, sau poate pe unul asemanator. Dar intr-un final este o decizie pur personala. 

Toata discutia se invarte in jurul prioritatilor, vocatiei, alegerilor, rabdarii si chibzuintei. E vorba de gasirea unei directii in viata, de alegerea unui drum. Dar orice destinatie placuta presupune si un drum anevoios. 

Tu ti-ai gasit drumul? Cum stii ca nu mergi pe contrasens? Te simti implinit si realizat sau ti-ar fi placut sa faci o alta meserie, pe care viata ti-a interzis-o pana acum? Sau doar salariul conteaza intr-un final?          
  

In 2005, imediat dupa prima mea sesiune de examene, am hotarat ca este momentul ideal sa ma angajez. Mi-am pregatit eu cateva recomandari infailibile de la decan, prodecan etc si un CV beton cu o lista intreaga de scoli, cursuri si alte calificari dobandite la tinerete si evident, zeeeeeeroooo experienta. Vorbind totusi de perioada anterioara crizei, sanse de izbanda aveam (macar teoretic).

Si cum visul meu inca din clasa a 10-a era sa lucrez intr-o banca… m-am imbracat in premiera absoluta intr-un deux-piece si m-am prezentat la primul meu interviu de angajare.

Ca m-am dus la interviu ca la taiere, nu cred ca mai e cazul sa mentionez. Se subintelege. Totusi, contrar nelinistilor avute… totul a decurs minunat. A urmat si un al 2-lea interviu si apoi un al 3-lea (in limba engleza de data aceasta – Nota: A nu minti in CV!).

Dupa cateva zile de probe si apoi alte cateva saptamani de asteptare tensionata (pe modelul “nu ne sunati voi, va sunam noi”)… am inceput munca.

Si sa vezi atunci maturizare subita si ireversibila. Ca doar aveam in gestiune cateva miliarde de lei (din aia vechi si obositi) si alte cateva zeci de mii de euro si dolari. Si trebuia sa am grija de ei ca de ochii din cap…. Si woooow, pe vremuri nici cand mergeam impreuna toata clasa sa ne ridicam alocatiile pe ultimii 4 ani nu vedeam un sfert din banii aia.

Si am plans eu cat am plans (in fiecare dupa-amiaza) cateva saptamani la rand, de groaza ca poate a 2-a zi voi face o greseala catastrofala ce ma va costa salariul pe urmatorii muuuulti ani si bonurile de masa pana la pensie… dar dupa o vreme, m-am obisnuit, m-am relaxat, am invatat toate operatiunile pe care trebuia sa le fac… si am descoperit placerea de a merge dimineata de dimineata la munci atunci cand faci o meserie cu pasiune.

Ca intre timp mi-am descoperit vocatia si am imbratisat alta scena (la propriu), e partea a 2-a. Actoria si televiziunea mi-au aratat o alta lume, mi-au schimbat enorm viata, iar acum sunt dependenta de lumea asta. Pentru ca ma face fericita.

Ce vroiam sa spun de fapt este ca etapa aceea de la banca a contat enorm in definirea mea ca si adult, m-a responsabilizat si m-a facut sa ma gandesc exact la drumul meu in viata. Cu alte cuvinte, perioada aceea m-a marcat. Si acum sunt interesata de tot ce tine de domeniul bancar, iar atentia mea este involuntar sensibila la aspecte ce tin de acest mediu. De exemplu, cand merg pe strada observ invariabil orice noutate din vitrenele agentiilor bancare si atunci cand ascult radio in masina retin orice oferta dintr-un spot de banking nou aparut.

Pentru prietenii mei deja a devenit ceva normal faptul ca eu stiu pe dinafara mai multe conturi bancare in format IBAN (24 de caractere, o combinatie, simpla zic eu, de cifrelor si litere) sau CUI-uri sau J-uri sau CNP-uri. Asa este memoria mea antrenata sa functioneze. De multe ori memorez involuntar insiruiri lungi de cifre.

Care a fost primul tau job si ce impact a avut asupra ta? Sau mai interesant, la ce varsta suntem pregatiti pentru prima slujba?