Andreea Patrascu

In secolul vitezei comunicarea este totul. Cat mai rapida si mai precisa.
Iar in ultimii ani s-au inmultit peste noapte caile de comunicare.

Porumbelul zburator, telefonul fix sau posta au ramas o amintire.
Azi ne dam sms, mms, tweet, mesaj pe fb, pe bbm, what’s up, foursquare.
Nici mess-ul nu mai e ce a fost…
Pentru ca tehnologia evolueaza mereu.

Asa cum spuneam intr-un post anterior, doamnele si domnisoarele tind sa viziteze spalatoriile auto mai rar decat domnii. Deloc laudabil, stiu.

Mai ales ca albinuta mea e foarte sexy atunci cand e curata.
Dar… exista o explicatie: au fost niste zile ploioase!

Acum comunicarea se poate realiza si pe calea mesajelor lasate pe masina. Preferabil cu degetul peste mizeria depusa si nu cu cheia (Doamne fereste)!

Asa mi-am gasit eu masina in parcare ieri.

Al meu zice ca-i proba de divort, asa ca a imortalizat momentul.
Sa fie acolo, consemnat la dosar.

Aaah, inimioarele de pe usa masinii nu-s opera lui!
Dar nici nu e ceea ce pare!

De ceva vreme simt ca mi-ar placea sa scriu.
Sa scriu pentru ca imi doresc pur si simplu sa comunic, sa scriu pentru ca mereu caut raspunsuri la diferite intrebari – iar singura mai greu le dibuiesc – sau sa scriu pentru ca mai apoi sa-mi recitesc gandurile si sa le filtrez prin experienta nou acumulata.
Nu m-am hotarat inca clar asupra motivului care m-a impins sa-mi fac acest blog, probabil este mai degraba vorba despre un amalgam de motive… dar rezultatul este pana in acest punct acelasi… www.andreeapatrascu.ro
Nu am convingerea ca voi scrie lucrurile cele mai interesante, nu traiesc cu iluzia ca voi influenta destine, nu caut trafic si nici rating prin dezvaluiri intime.
Dar cred ca a venit momentul sa incerc… sa vorbim. Si daca ati ajuns macar din intamplare pe aceasta pagina, este un inceput. Continutul ce va sa vie poate ne va transforma de acum in interlocutori.