Andreea Patrascu

Pana acum ceva vreme producatorii de electronice se adresau in special barbatilor, caci ei sunt simplu de cucerit: le insiri o lista de specificatii tehnice – pe care ei le considera extrem de sexy – si treaba e gata!

Mai mult, daca pe langa specificatiile tehnice pui si un display generos si tactil… barbatii dau ochii pe spate si exulta!

In schimb cu fetele e mai greu. Da, conteaza specificatiile, conteaza si marimea ecranului, insa mai sunt multe lucruri care contribuie la nota finala si generala. Pe noi ne impresioneaza si designul, finisajele, materialele folosite, gradul de eleganta al device-ului sau al gadgetului… pentru ca asa suntem noi, fetele.

Si daca, asa cum spuneam mai sus, pana acum producatorii s-au concentrat mai mult asupra barbatilor, in ultimul timp s-au apucat serios sa ne curteze pe noi, electrofetele, cu toate ca barbatii au nevoie prin definitie de mai multe gadgeturi decat femeile (“nevoie”=dependenta copilareasca).

Si pentru ca doamnele si domnisoarele sunt atente la detalii si finisaje, la materiale, forme si culori… si grija producatorilor s-a concentrat mai mult decat inainte pe crearea unui design spectaculos, cu linii elegante si spectaculoase, dar si pe finisaje si suprafete prietenoase si placute.

La HP Global Influencer Summit am vazut multe device-uri woman-oriented, sau daca nu chiar asa, atunci erau cel putin woman-friendly. Am vazut laptopuri sau ultrabook-uri cu linii elegante ca ale unor masini de lux, am butonat console la fel de placute la atingere ca niste rochii de seara… si am apreciat ca, in sfarsit, lumea gadgeturilor si a tehnicii nu mai este exclusiv a barbatilor.

Fetelor… am castigat, deci, si pe frontul acesta!

Ne dorim o casa ordonata, un birou cel putin organizat si o masina curata. Insa curatenia nu se termina niciodata. Si asta pentru ca dupa ce se face – in ore sau chiar zile bune – ea se intretine zilnic.

Vorbeam aici despre cele mai curate masini, care apartin in general barbatilor, apoi va povesteam aici despre reguli stricte de ordine si disciplina, dar care sunt diferentele dintre curatenia facuta de femei si cea facuta de barbati?

Ok, recunosc din capul locului ca femeile au instinctiv tendinta de a se atasa mai usor de lucrurile materiale si atunci pastreaza buna parte dintre obiectele care le ajung in posesie.

Nu se stie niciodata cand e nevoie de 20 de pungi mari de plastic pentru transport, 5-6 borcane goale de pus muraturi, de oracolele din liceu sau notitele din facultate. Iar femeilor le place sa fie pregatite pentru astfel de procovari, in timp ce barbatii sunt luati prin surprindere de nevoile intamplatoare.

Nu vreau sa generalizez, dar am observat in multe cazuri ca rabdarea si disponibilitatea unui barbat de a face curatenie sunt minime. Atunci, pentru a nu lasa treaba neterminata, ei arunca tot. Barbatii au fobie de camara, depozit, provizii, amintiri “inutile” si sunt maniaci cu aruncatul la gunoi.

Nu zic ca nu e bine sa sortam din cand in cand obiectele prafuite – la propriu si la figurat – sau hainele din dulap, pentru a le dona pe cele pe care nu le mai purtam, dar chiar asa, aruncam tot?

Va intrebati de unde toata inflacararea? Intamplator am aruncat un ochi in “gunoiul” strans la birou si am decis sa pastrez aproape jumatate din continut. Bonuri fiscale, garantii, notite inca folositoare, pixuri etc… Dupa primul obiect salvat, am inceput sa ma gandesc cu teama la continutul tomberoanelor deja ridicate.

La o recapitulare scurta: barbatii nu fac de mancare, nu fac lectiile cu copiii, nu spala, nu calca si acum nici nu mai duc gunoiul.

Ramane batutul cuielor, schimbatul becurilor, aerisitul caloriferelor si aspiratul covoarelor Altceva?

… sau asa ar trebui!

Si cu toate ca azi va puteti lasa acasa ochelarii de soare, sper sa aveti parte de o primavara cu multa caldura in suflet.

Spor la martisoare, flori si bomboane si la cules cat mai multe zambete!

La multi ani de Martisor!

P.S.: Va provoc la concurs: care e cel mai frumos si mai interesant martisor primit/ oferit azi?

Daca ai 20+ ani si iesi de cateva ori la film cu un baiat/ o fata, abia daca ajungi sa te tii de mana si te intreaba toti pe cand nunta?

Circula fel de fel de teorii legate de ceasuri biologice si varste critice… toate menite parca sa ne constranga.

Iar dupa casatorie, toata lumea intreaba de copii. Evident! Deja e un cliseu usor sacaitor…

Relevant sau nu, statisticile din ultimii ani au demonstrat ca tot mai multe cupluri tinere se erodeaza sau chiar se destrama in perioada sarcinii sau imediat dupa nasterea copilului.

Cand si cum a ajuns cea mai frumoasa perioada a vietii adulte o piatra de hotar pentru relatii?

Din pacate cunosc destul de multe astfel de exemple.

Doamnele sunt mai mereu dificile si obosite in timpul sarcinii, iar dupa nastere sunt coplesite de obligatii si responsabilitati noi si uita sa fie femei, sotii sau iubite pasionale. Si intra aproape invariabil intr-o depresie post-natala uratica, pentru ca se vad grase, urate si brusc, mult mai batrane. Nu se mai ingrijesc, isi petrec tot timpul in casa cu copilul si efectiv se salbaticesc. Multe dintre ele devin irascibile si isi neglijeaza complet partenerul de viata.

Cu toate ca schimbarile produse sunt perfect explicabile, ele nu sunt deloc benefice si trebuie evitate.

Cat despre domni… dansii tolereaza cu greu mofturile femeii insarcinate, muncesc tot mai mult pentru a intretine familia proaspat largita si in rest… au asteptarile cu care au fost obisnuiti.

Dar prioritatile femeii se schimba… si asta e inceputul sfarsitului.

A sta acasa cu bebelusul nu inseamna a fi casnica, efortul depus in cresterea micutului fiind adesea mai mare decat cel depus la serviciu pentru un plan de business sau o negociere importanta. Oare barbatii realizeaza?

Unde se pierd femeile si de ce se pierd pana si barbatii insurati in ochii secretarei tinere si fara obligatii?

Cum ramane cu invatatul din experienta altora? M-am plictisit sa tot aud povestea asta trista…

Fiorosi si neinfricati, calculati, experimentati, puternici si abili. Daca s-ar putea, asta si-ar scrie domnii in cv. Orice pretext e suficient de bun pentru barbati sa se laude ca sunt niste mari vanatori.

Dupa parerea lor, daca o discoteca plina de femei ar fi o jungla, ei sigur ar fi Tarzan sau George din jungla, ca Mogli e doar un copil, nu vrea nimeni sa-l joace.

Intr-o zi insa, printr-o nefasta aliniere a planetelor, chiar si cei mai mari vanatori – niste legende in viata, ce s-o mai dam cotita – intalnesc fata “aceea”. Adica fiecare pe a lui. Apoi de buna voie si nesiliti de nimeni isi abandoneaza preocuparile de golani, pardon, “vanatori”, se aseaza la casa lor si ce urmeaza?

Un lung si nesfarsit sir de lamentari. Pentru ca barbatii nu pierd nici o ocazie sa se vaite ca din gura de sarpe ca-s prinsi in lesa, ca li s-a intins o capcana iar acum sunt asupriti. Deja miroase a vanat…

Masculii se revolta ca – vezi Doamne – se vad domnitele cu sacii-n caruta dupa nunta.
A, da? Si burta lui facuta dupa casatorie unde se incadreaza?

Paradoxal, or sti burlacii mai multe despre femei decat barbatii casatoriti. Altfel, ar fi si ei insurati!

Asa ajung sa gandeasca insuratii suparati daca – va dau 2 exemple aleatoare – ii inveti sa doarma in pat si nu pe salteaua pusa direct pe jos sau ii trimiti la magazin dupa mancare.

Pai n-ati inteles ca ei sunt si raman niste mari vanatori? In jungla se doarme pe rogojina intinsa pe pamant, iar hrana se observa, se urmareste, se alearga si se vaneaza, nu se gaseste pe raft la supermarket. E banal asa!

Pana la urma cum o fi mai rentabil? Burlac sau insurat?