Traim in era vitezei si a tehnologiei moderne. Ne cerem prietenia virtual pe felurite platforme online, dezvoltam ferme si orase in fata monitorului, mentinem legatura cu cei dragi mai mult prin sms (pentru ca timp sa ne intalnim prea des nu exista), cumparam cele trebuincioase la casa omului printr-o simpla selectie cu mouse-ul si evident platim totul cu cardul.
Cardul bancar este o inventie necesara. Probabil numarul cazurile de clienti carora cardurile le aduc doar batai de cap sunt in scadere. Pana la urma, este de inteles doar suferinta acelor salariati ai companiilor care – la naiba – au inceiat o conventie de plata a salariilor pe card, in conditiile in care ei (salariatii) se regasesc intr-una dintre categoriile de mai jos:
- Sunt acei clienti care razuiesc nemultumiti banda neagra de pe spatele cardului in speranta ca vor descoperi si pinul acolo;
- Sunt aceia care cu multa grija si preocupare isi noteaza pe card pinul cu marker permanent;
- Sunt cei care isi indeasa cu convingere cardul in fanta bancomatului destinata chitantei doar pentru ca pot si apoi se intreaba de ce le este refuzata tranzactia (“fir-ar el de bancomat, ale naibii banci!”);
- Sunt cei care isi decupeaza cu pricepere cardul dupa forma portofelului, ca doar datele importante sunt inca acolo – deci suntem ok (daca inca se vede ca scrie “Jose Armando Fantasticul” pe card – asa cum au dorit sa le fie embosat cardul – e de bine).
- Ultimii, dar nu cei din urma, sunt clientii stil Mr. Been care folosesc cardul pe post de cutit pentru intins untul pe paine.
Toate exemplele de mai sus sunt cat se poate de reale, garantez!
Astazi plasticul colorat si inscriptionat este atat de practic si de important incat este total uncool sa nu ai cel putin unul. Iar motivele nu mai contenesc. (N-as vrea sa va plictisesc intrand in mai multe detalii). 2010 face parte din era monedei scripturale! Indubitabil! 
RATB-ul, umbrela si orele taiate din condica necesare pentru a ajunge candva la banca in timp util au fost inlocuite de i-pad, digipass/ token, internet banking, user si parola. Toata treaba se poate rezuma la un transfer online intre 2 iban-uri. Si gata!
Poate ne sperie initial faptul ca daca ne aliniem tendintelor trebuie sa verificam pe I.B. daca platile de la POS si retragerile de la ATM s-au facut din contul IBAN corect, atasat cardului VISA/ MASTERCARD cu cip/ cu poza personalizata, embosat/ neembosat, in lei/ euro/ dinozauri africani. Dar de cele mai multe ori doar suna complicat.
Acum ca moda ne impune sa avem ceva carduri asupra noastra, se mai si exagereaza cu emiterea de carduri si se ajunge la situatia in care la deschiderea portofelului se revarsa o armata de carduri. Armata compusa din carduri pentru fiecare valuta (obiectiv vorbind, ne-am putea lipsi de cardul in yeni japonezi, facut in speranta ca in anul 2020 vom vizita si aceasta tara – deci excursia trebuie sa ne prinda pregatiti), carduri pentru farmacie, pentru benzinarie, pentru cinema, pentru parcare, pentru discount la magazine, pentru discount la restaurant, pentru acces la biblioteca, pentru supermarket… ce sa mai vorbim… daca vrem putem avea cate un card pentru orice. Dar parca e prea mult, nu? Oricum la farmacie mergem doar in zilele impare si ploioase, la benzinarie deconteaza firma, la film aratam carnetul de student etc
Voi cate carduri aveti si care sunt cele cu adevarat importante? Este cardul cel mai bun prieten al omului modern (excluzand orice fiinta vie)? Sau calculatorul/ laptopul/ i-padul ne este mai aproape de suflet? Sau poate telefonul mobil?
