Andreea Patrascu

Photo: Bolero

Eveniment caritabil

Ce faceti maine?

Poate vi se face foame sau macar pofta de un hamburger…
Eu va astept cu drag la McDonald’s in Romana. Intre 11 si 13 ma gasiti la ghiseu, vand sandwich-uri si mai ales meniuri…

Pentru ca in perioada 14-20 noiembrie, McDonald’s doneaza 1 leu din valoarea fiecarui meniu Happy Meal vandut pentru infiintarea unei sectii de oncologie-hematologie pediatrica la Spitalul Clinic Judetean din Targu Mures.

Impreuna putem salva vietile copiilor diagnosticați cu cancer.

Multumesc!

Naspa Bank

In orasul bancilor – Frankfurt – am dat de Naspa Bank. Si am tinut mortis sa vad ce fel de clienti are?!? :)

Stiti pe cineva cu card aici?

Directia

Ne nastem neputinciosi. Copilarim frumos, dar total dependenti de cei dragi. Mai tarziu mirosim independenta. Intai sfiosi, apoi cu ingamfare. Ne trezim intr-o zi adulti. Si ce-i de facut?

Daca am putea alege, parca am mai copilari putin. Dar nu se poate. Mancarea trebuie acum cumparata de la magazin, nu se gaseste direct in frigider. Copiii trebuie crescuti nu doar cu dragoste, ci si cu bani. Facturile trebuie platite si nu cu nasturi.

Vine momentul in care trebuie sa ne gandim serios la o cariera si sa nu ne mai ascundem in spatele pretextului ca suntem inca tineri si ne putem permite sa urmam o a 7-a specializare care ne va ajuta in viata. Teoria e buna, dar pana la un punct. Un punct in care practica e temelia. 

Concret, degeaba ne numim economisti licentiati si masteranzi de exceptie cu pretentii de manageri daca n-avem habar de completarea unei facturi fiscale. Sigur ca vom cunoaste definitia unor termeni ca “prestator”, “beneficiar”, “TVA” sau “scadenta”, dar asta tot nu inseamna ca stim exact ce trebuie sa scriem cu pixul pe hartie. Practica ne omoara.

Din acest motiv, ar fi de preferat sa ne cautam un part-time job inca din timpul facultatii. Pentru a invata la momentul potrivit cum sta treaba cu contabilitatea unei firme, cu partea legislativa, cu relatia ei cu banca, cu clientii sau furnizorii firmei. Sa le intelegem explicit, nu doar teoretic. 

Si nehotararea de a alege o meserie sau alta ar fi de inteles, dar pana la un punct. Ne-am irosi anii si ne-am consuma inutil resursele dorindu-ne in fiecare an sa incepem o cariera intr-o alt domeniu de activitate.

Apoi, oare primeaza banii (adica numarul lor) sau perspectiva de viata oferita de un domeniu de activitate in care se poate face cariera? E greu insa sa alegi entuziast o meserie si grea si mai putin banoasa (insa cu reale perspective de dezvoltare profesionala) atunci cand tot entuziast privesti si geamul masinii mult visate. Dar numai pe dinafara. 

Sigur ca nu poti face o meserie fara o vocatie in directia respectiva si fara a avea placerea lucrului facut. 
Parintii ne incurajeaza adesea talentele inca din primii ani de viata si ne duc de manuta la ore de pictura, de muzica, de sport, de dans. Tot pentru a ne da o directie. 
Tot ei tind de multe ori sa ne indrume sa mergem pe acelasi drum pe care si ei au mers, sau poate pe unul asemanator. Dar intr-un final este o decizie pur personala. 

Toata discutia se invarte in jurul prioritatilor, vocatiei, alegerilor, rabdarii si chibzuintei. E vorba de gasirea unei directii in viata, de alegerea unui drum. Dar orice destinatie placuta presupune si un drum anevoios. 

Tu ti-ai gasit drumul? Cum stii ca nu mergi pe contrasens? Te simti implinit si realizat sau ti-ar fi placut sa faci o alta meserie, pe care viata ti-a interzis-o pana acum? Sau doar salariul conteaza intr-un final?          
  

Foamea

In general, cel putin o data pe săptămâna, frigiderul de acasa e… goooool! Si atunci n-avem încotro si mergem la supermarket, cea mai la îndemână piața a zilelor noastre. Ca doar n-om mânca zilnic pateuri din benzinarie sau burgeri de la drive-in!

De cele mai multe ori insa, entuziasmul de a face cumparaturile cu pricina ne lipseste cu desavarsire. Cozile de la casele de marcat sunt mari, plasele de cumpărături sunt multe si grele, marfa e scumpă si nu neaparat de calitate. 

Ce sa ne mai ascundem după deget, mersul la supermarket nu e o ieșire amuzanta in oraș. Dar daca trebuie… trebuie!

Insa cea mai mare greșeală pe care o putem face este… sa mergem la cumpărături flamanzi. 

Foamea ne transforma pe toți in niște pofticiosi fara limite. Si cumpărăm fara rost in nestire.

Ce daca de obicei nu ne place salata de muraturi sau iaurtul cu fructe? Ce daca in majoritatea timpului suntem atenți sa mancam sănătos? Daca tot suntem la supermarket, unde vorba cantecului, “avem di tooote”, sa cumpărăm “sa este” in frigider. Ca nu se știe când ne schimbam preferintele culinare sau când n-o sa avem timp sa gatim ceva gustos, sanatos si hranitor.

Si uite asa facem risipa si sfidam inutil criza. Si uite asa ajunge sa ne faca cu ochiul pana si mâncarea aia “rezistenta”, mancare care nu necesita refrigerare si al carei termen de valabilitate depaseste si Pastele 2011. Si ajungem sa despachetam acasa minunandu-ne de ce am putut cumpara. Poate chiar aruncam mâncare. Nu-i păcat? Sunt atatia oameni amarati care caută si prin gunoaie după o bucata de pâine.

Data viitoare când cumparati mâncare pe care din experientele anterioare stiti deja ca nu o veți mânca, amintiti-va de omul amarat din parcarea supermarket-ului care v-a cerut bani. Poate banii nu l-ar fi ajutat cum trebuia, dar o bucata de branza sau o conserva de pateu ii erau de folos.

Morala? O știți singuri. Ca nici eu nu fac excepție. Dar îmi fac autocritica. Pe viitor…

Denominarea 2005

Denominarea leului, produsa inca din iulie 2005, a fost o masura atent gandita si calculata, promovata intens si inainte si dupa producerea ei. De fapt, denominarea a fost o masura premergatoare adoptarii monedei euro ca moneda nationala. 

Costurile operatiunii de denominare sunt suportate de catre Banca Nationala a Romaniei si se vor ridica, la incheierea emisiunii (dupa 6 ani) la circa 30 milioane lei. O suma deloc de neglijat, desi costurile de tiparire pentru Ron sunt mai mici decat erau cele pentru Rol.

Denominarea a fost un proces oportun si necesar. Asta pentru a marca incheierea unui ciclu inflationist dar si intrarea intr-o perioada de stabilitate, pentru exprimarea preturilor la niveluri nominale uzuale in Europa, pentru simplificarea trecerii ulterioare la euro (noile bancnote avand dimensiunile celor in euro).

Cu toate acestea, au existat bineinteles si aspecte negative ale adoptarii acestei masuri. De exemplu, unii comercianti au profitat de aceasta schimbare pentru a rotunji in plus preturile.

Deeeeci, Ron-ul a inlocuit definitiv Rol-ul… Si toate etichetele de pret au devenit brusc mai mici cu 4 zerouri. Si am auzit tot mai des sintagma “leul nou” sau “leul greu” (ca de cel usor de saturasem deja)…

Toate acestea fiind spuse, azi, in august 2010… majoritatea romanilor gandeste si se exprima in continuare in lei vechi. Adica in Rol. Si lucrul acesta ar trebui sa ne dea de gandit. Dupa atata promovare, atatea articole si emisiuni… noi toti vorbim de milioane de lei, de zici ca am castigat toti la loto.

Tu ce bancnote ai in portofel, Ron sau Rol?
 

Post-uri recente

Comentarii recente

Link-uri

Arhiva