Andreea Patrascu

In ultima vreme nu se mai organizează petreceri pur si simplu. Acum sunt la moda petrecerile tematice.

Indiferent dacă e vorba de o aniversare, o lansare, o nunta sau o cumetrie, un bal sau o premiera, invitatia soseste in general cu tot cu tema aleasa pentru eveniment. Iar tema impune clar un cod vestimentar. Si de regula e unul mai special!

Cu alte cuvinte, nu e ușor sa onorezi o invitatie la un eveniment fără sa-ți faci întâi “temele”.

Bine… nu ești dat afara pe usa dacă nu respecti intocmai tematica propusă, dar nici vreun premiu de popularitate nu vei câștiga dacă nu te-ai conformat

Noi am fost sambata la ziua prietenului Nicusor Stan, patronul Ambasad’Or (locatia nuntii noastre), iar aniversarea lui a fost marcată de “parfumul anilor ’40″.

Cu toată ca nu am avut prea mult timp la dispoziție pentru pregătiri, am dat câteva “search-uri” si am aflat ca parul se purta cu carare pe o parte si ușor buclat. Iar bentite de par erau in mare voga (mai ales cele de dantela).

Machiajul: tus de ochi negru si ruj roșu.

Cât despre haine, o rochita 3/4 cu franjuri la baza ar fi fost ideala…

Dar, cum nu aveam rochita respectiva in dotare, am improvizat.
Si m-am conformat parțial, purtand o bluza de dantela in stil vintage.
Se pare ca dantela era vedeta incontestabila a vremii!

Aaah, si o geanta-plic in stil vintage. Transparenta totusi.
Deeehh, la imbinarea dintre tendintele vremurilor apuse si prezente!

Am purtat totusi pantaloni. Nu înainte de a ma informa asupra originii pantalonilor femeiesti in Europa.
Am aflat ca au apărut datorită dansatoarelor turcoaice, ale căror costume de cadane erau compuse din pantaloni tip salvar si bluzite.

Am reinterpretat modern ideea de pantalon-salvar si ne-am prezentat la locul cu pricina in speranta unei note de trecere.
Temele erau partial facute.

Ati fost la baluri mascate, aniversari printre personaje celebre de film, lansari intre animalute de zoo sau poate petreceri mono-cromatice?

Sunt petrecerile tematice o provocare, un motiv de informare si de distractie sau dress-code-ul mai special scade numarul de invitati?

Organizarea nuntii si scrierea lucrarii de licenta au cel putin un numitor comun. Ambele proceduri necesita mult timp si rabdare. Si ambele preced momente foarte importante. Momente pe care ni le dorim perfecte – respectiv nunta si examenul de licenta.
  
Am constientizat cu ambele ocazii ca e treaba serioasa si trebuie sa demarez lucrurile din timp, ca nu concep sa nu iasa treaba buna si ca ce faci cu mana ta “se numeste lucru manual”.

Primul pas n-a fost greu. Nici atunci, nici acum. Dar a fost hotarator. 
Atat indrumatorul lucrarii cat si locatia de nunta impreuna cu organizatorii ei sunt un aspect esential in desfasurarea evenimentelor. 
Am stiut ca doamna profesor Nela Popescu si Ambasad’Or sunt cele mai bune variante si ca nu am stat prea mult pe ganduri. Sfaturile lor “sunt poezie pentru mine”. 

Etapele sunt multe si anevoioase. Consuma timpul liber, mananca nervii si nu se termina niciodata pare-se. La fiecare control “final”, atunci cand lucrurile par deja puse la punct, apare cel putin o modificare iminenta care da usor lucrurile peste cap si le zugraveste altfel. 
Si da-i si schimba, verifica iar, regandeste, rearanjeaza – dupa caz, paginile sau mesele. 
O intreaga distractie, ce sa mai!

Tema lucrarii, bibliografia, capitolele lucrarii, teoria, studiul de caz, concluziile, rezumatul power-point, discursul… toate pot fi facute cu ceva timp inainte. Stim de la admitere ca va veni si ziua licentei. 
Sigur ca datele folosite in lucrare se doresc a fi recente. Dar, daca nu stam in facultate mai mult de 3-4-5 ani prevazuti, macar teoria e aceeasi.

La fel se intampla cu alegerea meniului, decoratiunilor, invitatiilor, hainelor, verighetelor, marturiilor, florilor, muzicii, invitatilor, nasilor, domnisoarelor si cavalerilor de onoare. Dumnezeule, cate sunt! Nu se mai termina!
Si multe se rezolva pe ultima suta de metri. 
Cu toate ca dupa varsta de 20 de ani – cu gandul ca intr-o zi va veni si nunta – ne putem alege “preventiv” felurile potrivite de mancare, florile preferate, rochia de mireasa care ne place. Moda la verighete se schimba o data la 10 ani, nu-i mare deranj. Iar pe invitati ii cunoastem in general de ani de zile, domnisoarele de onoare ne sunt prietene de suflet (deci exista in viata noastra cu mult inaintea nuntii)… Putem face macar o lista aproximativa de invitati, pe care doar sa o slefuim la momentul oportun. Dar nuuu, valtoarea vietii e mare. Tot pe ultima suta ne place sa “facem treaba”.

Aveam un profesor in anul intai de facultate care spunea: “Grupa mica, examenele nu se amana! Intotdeauna avem impresia ca daca am mai avea doar o zi pana la un eveniment important, am fi cu mult mai pregatiti si am face lucrurile mult mai bine. De fapt e o iluzie. Daca am mai fi avut din start o zi in plus, relaxati de gandul asta, am fi lasat tot greul pe acea ultima zi si am ajunge in fix aceeasi situatie.”
Mare dreptate avea!

Are nunta de-a face cu licenta sau am luat-o pe campii?    

Ziua mea de nastere este pe 18 august. Drept urmare, toata copilaria am suferit pentru ca toti copiii erau plecati in vacanta in perioada aceea si deci nu puteam nici sa-mi serbez ziua de nastere (pentru ca lipseau invitatii), nici sa duc bomboane la scoala (pentru ca era vacanta mare) si nici sa aud acel LMA cantat de doamna si de toti prichindeii special pentru mine. Eu nu prea obisnuiesc sa-mi aniversez ziua de nastere. Daaaaaar, anul acesta am facut o exceptie.

Cu o saptamana inainte de ziua mea am participat la un eveniment organizat la Ambasad’Or (in Otopeni) si am ramas vrajita de locul acela. Locatia este atat de frumoasa si de eleganta incat in prima faza te lasa pur si simplu cu gura cascata. Ce piscina, ce saloane, ce terasa si nu in ultimul rand ce mancare! Eu am apucat deja sa gust specialitatile lor arabesti si italienesti (bucatariile mele preferate) si dulciurile. Dumnezeule, duuuuulciurile… de vis.

Si am stat si m-am gandit (nu mi-a luat prea mult sa ma hotarasc) ca atat eu cat si prietenii mei muncim multe ore pe zi si nu apucam decat rar sa ne vedem toti intr-un cadru relaxant si sa ne simtim pur si simplu bine. Dupa cum stiti poate deja, lansarea telenovelei “Iubire si onoare” se aproprie cu pasi repezi (ce emotii am… dar asta e o alta discutie) si filmam de zor.

Asa ca aniversarea primilor mei 25 de ani a fost pretextul perfect pentru o seara excelenta cu prietenii si familia intr-un loc minunat. Siiii, am avuuuut… 40 de invitati de seama. Ne-am distrat, am dansat, am mancat si am ras pana spre 4 dimineata. Pe scurt, a fost aniversarea ideala. Si cadourile… su-per-be

www.ambasador-events.ro Aruncati un ochi, cred ca o sa va placa.