Recunoasteti personajele?

Ii vedem fiorosi si neinfricati, puternici si siguri pe ei in orice situatie.

Ne bazam neconditionat pe sprijinul lor de nadejde pentru ca stim ce forta fizica au si ce stapanire de sine pot dezvolta.

Ei pot ucide balaurul din padurea bantuita cu o singura mana si apoi pot sa-i jupoaie pielea pentru a le ramane drept trofeu.

Pot ridica si pot cara singuri trunchiul unui copac batran proaspat taiat.

Isi pot oricand apara casa de dusmanii cei mai de temut.

Daca pe mine ma rapesc maine extraterestrii stau fara nicio grija pentru ca stiu ca el nu numai ca ma va salva din ghearele nenorocitilor, dar va reusi, folosind doar puterea mintii, sa se incoroneze rege peste milioanele de urati verzui!

Dar daca cumva vine vorba de o raceala cat de mica, de o taietura minuscula la deget sau Doamne pazeste, de o vizita la dentist… mitul barbatului feroce s-a spulberat intr-o clipita.

Si cat se mai vaita, cat sufera si cat ii doare. Au nevoie cu siguranta de o asistenta personala care sa le aduca ceiutul si bombonelele pentru tratament la patut, au nevoie de masaj de relaxare, de rasfat si de muuuuulta muuuulta rabdare… pentru ca evident, sunt primii si singurii care trec printr-un asemenea chin inuman.

Culmea este ca nu ne lasa nicio sansa de impotrivire la metoda de recuperare lenta pe care ne-o propun… vai de zilele noastre daca ne gandim macar sa ne razvratim! Imediat schimba placa si nu mai avem viata cu ei pentru ca nu ne mai intelegem cu saracutii bolnavi neajutorati si neintelesi.

Saracele suflete chinuite care nu-si primesc licoarea medicamentoasa incalzita la 57,3 grade fix si care trebuie sa intinda chiar jumatate de mana dupa telecomanda pe care tot ei au aruncat-o la distanta.

Cum sa nu intelegem noi cat de grav este ca ei stranuta?

De ce nu ii intrebam din 5 in 5 minute daca se simt mai bine si de ce nu ne facem griji ca le vor iesi matele prin zgarietura provocata de taierea cuticulei de la degetul mic?

Daca Doamne fereste ei ajung sa slabeasca 5 din cele 100 kg pe care le au si devin anemici din cauza extractiei de masea suferite, v-ati gandit?

Ii iubim, ii ingrijim, ii respectam si ii vrem alaturi de noi sanatosi. Si suntem constiente ca tot dependenti de noi vor ramane in caz de necaz (fie el si un banal rosu in gat) si nu incercam sa facem ceva sa schimbam realitatea evidenta, ne-am conformat pana acum si asa o vom face si de acum inainte.

Dar sa recunoastem macar noi personajele de mai sus, caci ei sub nicio forma nu se vor recunoaste in aceasta descriere.

Sa ne amuzam…

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
12 comentarii despre "Recunoasteti personajele?"
  1. ai uitat sa zici de mancare, curatenie, si multe altele…off cat e de greu, dar noi iubim si suntem iubite in acelasi timp! Restu nu mai conteaza, sunt doar nimicuri, asa-i?:)

  2. Conversatie intre mine si masculul feroce cu care ma iubesc: eu- Tzuc, asa de rau ma simt, sunt in perioada AIA si ma doare burta de mor, azi noapte nu am dormit deloc, am stat cu capul numai in zona unde sta fundu’, sunt dezastru, nush ce sa fac, m-as duce pana la urgente… el-da Tzuc? da pe mine ai de ….. mea ce ma pisca gatul!

  3. 🙂 Asta demonstreaza inca o data ca fiecare femeie se multumeste cu putin. Asa sunt femeile. Programate din nastere sa fie protectoare, se aiba grija ca „puiutului” sa-i fie bine. Ii face ceiucul, il raceste daca e prea fierbinte, il suna de la servici sa-si ia pastilele, ii face toate poftele culinare, pe langa cele ce le face de obicei. Dar nimic nu mai conteaza cand urmeaza acea raza. Cand cu ochii mari iti spune : Multumesc, sau te iubesc. Uiti toate toanele si faptul ca ai fost la un pas sa-i pui ceaiul prea fierbinte in cap. Ziua e mai frumoasa si nimic nu mai conteaza.

  4. Eu am avut o cearta cu pr meu exact pe tema asta(vaietat&co) si acum, cand e putin racit sau il doare capul, tace malc. Faza amuzanta e ca exact la cateva zile dupa ce ne-am certat a racit rau si a facut febra si suferea in tacere.Iar cand i-am pus termometrul si arata 39, era cel mai fericit, era cv de genu „in your face”:))

Trimite comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *