Rasfoind prin amintiri…

Micile placeri ale vietii s-au schimbat. Daca „atunci” strangeam toata familia si faceam campionat de septica, „acum” avem Fifa in retea „cu baietii”. Daca inainte ne vedeam cu copiii in spatele blocului, sa batem mingea pana cand vecina de la etajul 1 chema Politia, acum ne dam like-uri pe Facebook, ne povestim vietile pe Twitter si dam „check in” unde apucam, sa stie lumea pe unde ne plimbam.

Doar bunicile mai fac ciocolata de casa si placinta cu mere, in timp ce lumea moderna iese in oras la cheesecake si alte americanisme. Iar siropul de pin facut in casa cu sifon a ramas doar o amintire din mosi-stramosi.

Sigur, tehnica a evoluat, noi ne-am modernizat, viata ni s-a usurat din multe puncte de vedere. Insa toti am devenit mai ursuzi, mai pretentiosi, mai agitati, mai grabiti, mai greu de multumit. Si nu-mi vine sa cred ca-i doar o impresie personala.

Totusi, in freamatul continuu care ne bantuie zi de zi, inca imi permit din cand in cand luxul de a ma intoarce la acele lucruri simple care ma fac sa zambesc si care-mi umplu sufletul de bucurie si mintea de amintiri placute.

Si acum ma refer la momentele in care imi vizitez parintii si povestim vrute si nevrute. De acum 10-20 de ani, de cand umblam cu cheia de gat si inca credeam in Mos Craciun. Si tot povestind, ne aducem intotdeauna aminte de albumele de fotografii in care avem imortalizate toate momentele. Numaidecat umblam la cutia cu surprize – de fapt, e un sertar plin cu albume foto – si rand pe rand ne intoarcem cu ochii mintii in fiecare concediu de la Sovata, Baile Felix sau Jupiter.

Ce fete aveam, ce coafuri, ce haine… De fiecare data ne umfla rasul.

Mama cu parul permanent, tata slab ca un biscuite in dunga, frati-miu cu pantalonii lui cu talia mult prea ridicata.

Iar eu, blonduta si cu breton, tunsa castron si imbracata in fusta mea „de Lambada”. Asta era fusta „de duminica”, fusta mea preferata, pentru ca, evident, se invartea. Si mai era si foarte colorata, pe deasupra. Si cu volane. Fiecare de alta nuanta neon. Fashionista de mica Ardeia. 😛

Ce mostenire grozava sunt albumele foto. Pacat ca nu le pretuim la adevarata valoare. Inca.

Acum, schimband usor latitudinea si longitudinea, la resedinta din Berceni, eu si colegu’ de apartament nici sa ne stresam musafirii cu albumul de nunta nu putem, asa cum povestea aici consortul ca se practica pe la alte case. Traindu-ne maturitatea in epoca vitezei, a online-ului si a gadget-urilor – partea asta-i valabila mai mult in cazul meu, ca sa fiu mai precisa – toate amintirile noastre sunt disponibile exclusiv in format electronic.

Ca-asa a fost trendul, sa pastram pe hard zambete si emotii. Cu toate ca fotografiile sunt mult mai accesibile in format fizic. Ca pe vremea bunicii, daca imi permiteti sa spun asa, doar ca color.

Dar fiindca am fost tare cuminte in ultima vreme, am primit un cadou in avans de Martisor si Ziua femeii: o imprimanta numai bune pentru printat fotografii – HP Deskjet Ink Advantage 6525 e-All-in-one ii zice.

Pe romaneste, imprimanta asta are ecran cu atingere digitala, si mai stie ea multe alte lucruri – cum ar fi sa printeze automat orice document trimis pe e-mail la o adresa predefinita, indiferent de locatia din care se trimite mesajul si indiferent de locatia unde este cablata imprimanta – dar cea mai grozava functie pe care i-o folosesc cu zambetul pe buze e cea de print foto. Asta pentru ca scoate niste poze incredibil de frumoase, cu niste culori spectaculoase.

Si pentru ca suportul foto e foarte important la un articol de genul asta, am atasat si o galerie convingatoare, un fel de preview al albumului nostru de nunta. Album care va intra de saptamana asta in programul interactiv al casei Ibacka. Aviz musafirilor. 🙂

P.S.: Zilele astea o sa ma tot joc cu noua achizitie, asa ca revin si cu cateva detalii tehnice.

S-ar putea sa te intereseze si pe tine. Pun pariu ca ai cateva fisiere pline cu poze pe care abia astepti sa le inramezi sau sa le pui in album. Nu-i asa?

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
19 comentarii despre "Rasfoind prin amintiri…"
  1. Si eu de fiecare data cand merg la mama petrecem ore in sir,ne uitam la poze,radem de detalii si ne aducem aminte de vremurile cand eram micuta :)Si chiar imi pare rau ca acum nu am mai scos pozele,asa cum zici si tu tot asa le avem si noi pe hard-ul exterm.Dar o sa imi iau o imprimanta si multe albume 😀

  2. hmmm, interesanta noua jucarie! 🙂 Si pretul e unul… bun :). imi place… Astept detaliile tehnice dupa ce o sa te mai joci putin cu ea 🙂 Una e sa le citesti in specificatiile produsului pe internet si alta e sa ti le spuna cineva care „s-a jucat” cu ea :).
    Daaaa, si eu am „cativa” GB de poze care abia asteapta sa fie puse in albume!! Am deja si o colectie de albume numa’ bune de umplut cu poze :D.

  3. Hey, chiar ai descris frumos amintirile de alta data! 🙂
    Si bun sfatul asta cu imprimanta. Eu am mai scos din cand in cand si pe hartie fotografica pozele de la diverse evenimente. Din pacate acum prin oras e tot mai greu sa gasesti un studio unde se developeaza poze.
    Mi-ai dat o idee insa legat de pozele cele mai vechi pe care le au ai mei si pe care le tin intr-o cutie. O sa cumpar cateva albume si o sa le aranjez frumos.
    Te pup!

  4. Buna! Sa stii ca eu si acum fac ciocolata de casa si placinta cu mar si nu sunt asa batrana (33). Te pup si spor la orice faci!

  5. cat a costat imprimanta andreea draga?si eu as vrea sa’mi cumpar una dar sa fie buna,prefer sa fie de calitate,am auzit k HP’urile sunt cele mai bune?o fi adevarat?astept raspuns cu drag,te puuuuuuuppppppp

  6. Bună Andreea. Esti o dulce. As sta toată ziua să mă uit la pozele tale.Doar o mică precizare: cred că ar fi frumos să vă instalați font-urile românești (și tu și colegu de apartament). Nu de alta, dar dă o altă savoare textului. Și la cât de bine scrieți, cred că ar fi un mare plus. Pupici.

  7. Eu sunt de moda veche. In niciun caz nu-mi tin pozele importante in computer pt ca pana la urma e o masinarie si oricand se poate strica. Le tin in computer dar si pe hartie asa ca vacantele si iesirile sunt in albume pe care le privesc cu drag ocazional.

  8. eu sunt oribila in toate pozele din albumul de la parinti…nu i-am convins(inca) sa le rupa:P
    Cand ma uit la poze si vad cum sunt imbracata, machiata, sper doar ca pe vremea aia asa era moda:))

  9. cam multe ti-ai planificat.Imi place cum scrii.Ai trezit in mine un dor nebun de casa,de parinti si de gasca mea cu care jucam fotbal pana nu ne mai vedeam la fata

  10. Buna!
    Andreea esti „delicioasa”…de fapt amandoi sunteti! Deliciosi, spumosi, efervescenti:)
    Sa vezi ca nimic nu e intamplator…cautam pe youtube ceva si am dat de un interviu cu voi, Unica…si bineinteles (ca de fiecare data cand va vad la TV), am ramas „lipita” …sa va vad. Si am aflat de blogul tau…hi hi! Nu stiam. Mi-e drag de voi de nu mai pot! Noi (adica eu si sotul meu) locuim in Egipt (Cairo), avem cam varsta voastra, probabil putin mai mari decat voi…si atat cat putem, ramanem conectati si la ceea ce inseamna Romania. Voi sunteti un cuplu tare frumos, sa ramaneti asa, sa aveti grija de voi si cine stie, poate candva (cred ca multi isi doresc asta), o sa avem ocazia sa ne intalnim „live” si (indraznesc sa zic) sa devenim prieteni…
    Imbratisari de departe! Cu drag, Raluca.

  11. Ehe Andreea, te anunt ca si astea mai tinerele (am 27 ani) mai gatesc si coc diverse chestii. Te invit la o masa romaneasca tocmai in Caraibe, sarmale, cozonaci, placinta cu mar, ciorbite fel de fel. Poti sa iti aduci si colegul de apartament 😉 parca au gust si mai bun sarmalele dupa reteta bunicii atunci cand varza a fost murata la soarele din Caraibe 😉

  12. Buna,

    Felicitari Andreea pentru alegerea facuta!
    Pentru orice tip de imprimanta sau hartie foto (pret incepand cu 12,3 RON) te asteptam pe la noi.
    Am fi onorati sa fii clientul nostru!

    Multumim,
    Echipa OHD

Trimite comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *