Pe bune? Nu pot sa cred…

curiosity killed the catNu stiu cum se face dar noi, femeile, suntem curioase din nascare.

Defect sau nu, asta-i prototipul de fabrica, asa ca oricat ne-am propune si oricat ne-am impotrivi, pur si simplu n-avem sorti de izbanda.

Pana la urma e vorba de genetica pura, amestecata cu niscaiva reactii chimice si procese psihologice asociate.

[Sursa] foto.

Traim de dragul informatiei, ne dam in vant dupa detalii si ne sclipesc ochii la povesti cat mai in amanunt.

Problema e ca ei, masculii cu care impartim bune, rele si trebuincioase, nu vor sa inteleaga nici in ruptul capului nevoia noastra primordiala de comunicare.

Multa, deasa si precisa.

Asa ca se complac in mesaje mono si bisilabice, se izoleaza in universul lor fara sa-i intereseze ce mai gateste vecina de la 3 sau de unde se mai imbraca colegu’ de munca si, pe deasupra, atunci cand decizia sta in mainile lor ne refuza setea de cunoastere fara drept de apel.

Ba mai mult decat atat… fac promisiuni desarte prin gesturile si uneori enunturile lor, pentru ca mai apoi sa naruie iluzii si sa ne dea aciditate la stomac cu tacerea lor neschimbat de morbida. Fara ca macar sa bage de seama ca ne deranjeaza.

Carevasazica ne chinuie si ne scot peri albi din pur instinct.

Cel putin asa am concluzionat cu fetele la pauza de pranz, discutand pe marginea comunicarii privite la masculin si a apetitului lor tangent cu zero de a da din gura. Asadar:

1. Barbatii pot purta si conversatii lungi de cateva ore, dar niciodata cu partenera de viata. Totusi, pentru ca sunt maestri in surpinderea chintesentei, atunci cand vine vorba sa povesteasca mai departe ce-au discutat, ei isi vor termina intotdeauna expozeul mai repede decat vei apuca tu sa iei loc sa-i asculti.

2. Barbatii sunt monotasking. Nu te astepta sa-ti spuna vreodata cum a fost ziua lor daca prin preajma se gaseste vreun televizor sau un calculator pornit sau daca sunt la masa. Nu se vor putea concentra sa-ti raspunda, iar intrebarile tale vor suna ca un bazait enervant de tantar.

3. Barbatii sunt atemporali. Acceptul lor pentru o actiune nu garanteaza nicio pozitionare in timp. Regula se aplica fara exceptie, asa ca nu te lasa pacalita nici de fermul si indiscutabilul „acum”, nu vine cu sensul din kit-ul femeiesc de limba romana.

4. O cascada de „Pe bune? Nu pot sa cred… Vai, asa ceva!?! Nu ma asteptam.” emisa de-un barbat in cadrul unei conversatii telefonice surpinse de nevasta i se va traduce acesteia bisilabic: „ni-mic!”. Explicatie precedata in cel mai bun caz de interjectia „Aaaa…”, asa ca raspunsul elaborat la intrebarea „Dar ce s-a intamplat?” va fi „Aaaa… nimic.”. 

5. „Ma consult cu sotia/ iubita si revin cu un raspuns” e un soi de amanare amestecata cu o pasare a vinei si nu are decat arareori sens propriu. Daca-l auzi folosind expresia cu pricina nu incerca – amagita de promisiunea asta – sa-i sorbi cuvintele din gura inainte sa deschida buzele, tot ce vei reusi sa faci va fi sa-i consumi oxigenul.

6. Indiferent cat de lungi vor fi sms-urile sau e-mailurile tale catre el, raspunsul va veni invariabil concentrat intr-o singura fraza. Cel mult. Nu te complica, carevasazica, sa pui mai multe intrebari deodata. El iti va raspunde la una singura si tu te vei chinui sa pui informatii cap la cap si sa dibuiesti la care intrebare ti-a raspuns.

Desigur, de crezi ca mai ai si tu cateva „axiome” din aceeasi categorie, unele numai bune de adaugat la ghidul de insotire a barbatului necomunicativ, te invit sa-ti asterni gandurile pe tastatura si sa ne impartasesti din experienta ta. 🙂

 

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
8 comentarii despre "Pe bune? Nu pot sa cred…"
  1. L-ai descris fff exact pe iubitul meu. Desi el mai are una: zici ca e absent total, dar a auzit fiecare cuvant.

  2. Eu la 5 sunt intru totul deacord:) exact asa se intampla cand nu are sotul chef de vreo pereche de prieteni obiectivi!!!!

  3. Cata dreptate ai tu, draga mea Andreea !!!
    Am si eu asemenea „discutii” acasa…ce sunt mai mult monolog..:)
    Dar este interesant ca ne mai nimerim pe aceeasi lungime de unda si atunci este ceva …frumos.

  4. Ai foarte mare dreptate.Totusi iubitul meu a reusit recent sa ma surprinda foarte placut,desi eram gata sa jur ca nici macar nu m-o auzit.Si peste cateva zile,hop,a aparut o surpriza.Se pare ca uneori aceste specimene asculta,chiar daca nu se sinchisesc sa raspunda macar o silaba sau par usor aerieni:))

  5. Eu sunt baiat, sunt o fire curioaza, insa am o problema nu imi place sa ma repet, asa ca pun intrebari tot mai diferite in speranta de obtine raspunsuri diferite si de a face un strop de psihologie astfel incat sa inteleg mentalitatea umana mai ales pe ceea a frumoaselor femei.
    Deci sunt de parere ca daca stii cum sa te folosesti de ea, curiozitatea poate fi mai mult decat benefica.

Trimite comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *