Domnu’ instalator si patania cu masina de spalat

Mr-Bean-in-Washing-Machine--66387Prietenul Dan si-a stricat ieri masina de spalat.

A zis sa-si celebreze singur botezul cu prima tura de rufe scaldate vreodata in cuva de manuta lui, asa ca a luat atitudine.

Aniverseaza curand primii 40 de ani, asa ca s-a hotarat s-o bifeze si pe asta, pe motiv ca venise momentul.

Problema a fost ca… asa indemanatic cum se recomanda, s-a cam pierdut cu firea si s-a bulibasit in butoane, sfarsind prin a arde circuitele sarmanei electrocasnice.

Auzind patania… mi-a amintit si eu de experientele mele preistorice intr-ale gospodariei.

[Sursa] foto.

De vremea in care am pus temeliile colectiei de magneti de frigider dupa ce am curatat sarguincioasa usa lui metalica (asa cum ti-am povestit acum vreo 3 ani, aici) sau de momentul in care m-am familiarizat cu masina de spalat rufe.

Se facea ca taman ce apucasem sa-i dau drumul pe program scurt cand le-am vazut pe dansele ascunse sub canapea.

Cum pe cine?

Vorbesc despre sosetele colegului de apartament, desigur, cele pururea abandonate anapoda prin casa.

Si fiindca n-am vrut sa le las nespalate nici de data aceea, am zis ca n-o fi bai daca au pierdut si ele cateva secunde de prespalare, ca-i timp berechet sa recupereze pe parcurs.

Asa ca am oprit programul, cu gandul clar sa le arunc si pe puturoasele alea doua inauntru.

Am incercat sa deschid usa cuvei, insa n-a mers.

Cel putin intial… fiindca, fireste, am insistat.

Si am facut-o pana cand manerul de la usa s-a detasat de masina de spalat, ramanand stingher si anost la mine in mana.

Atunci am inteles – tardiv ce-i drept – ca masina de spalat odata pornita e de neoprit.

Si fiindca amintirea usii de la frigider zgariate era inca recenta si n-am vrut sa-l aud iar pe teroristul sef cum iti tine predica si imi face morala pana primavara urmatoare, m-am hotarat pe loc sa remediez situatia pe muteste.

Am lipit pe moment manerul cu super glue – pentru impresia artistica – si am sunat la un instalator care sa vina sa-mi repare masina si sa-mi elibereze rufele captive.

Omul m-a programat cat de repede a putut – adevarat – insa abia la 2 zile de la incident.

I-am spus sa vina dimineata, la ora 9:00, atunci cand stiam precis ca al meu e plecat in Buftea la filmare.

Cat despre cele doua zile ramase in rastimp… imi amintesc ca am facut matanii si incantatii, doar-doar sa nu-l apuce pe al meu harnicia.

Sau… si mai plauzibil de atat, sa nu-mi ceara vreuna dintre toalele ramase in masina, ca nu stiam pe unde sa mai scot camasa.

Din fericire, asa ceva nu s-a intamplat.

Nu la fel de norocoasa am fost, in schimb, la capitolul program.

Colegii de la productie au schimbat in ultima clipa ordinea secventelor si l-au anuntat pe al meu cu o seara inainte sa vina dupa-amiaza.

Bine, bine… dar cu instalatorul invizibil cum ramane?

N-am avut incotro decat sa-l chem si mai devreme decat ora stabilita, in speranta sa-l gaseasca pe Cabral inca dormind.

Carevasazica, i-am zis omului sa fie la noi la ora 6:00, ca altfel nu-i chip sa putem rezolva beleaua.

Nu de alta, dar in dupa-amiaza respectiva aveam si eu filmare, iar problema nu mai suferea amanare.

Cu chiu cu vai, l-am induplecat.

Si l-am instruit sa-mi dea beep cand ajunge, pe motiv ca – vezi Doamne – soneria nu functioneaza.

Zis si facut, la 6:05 a.m. am primit semnalul.

M-am ridicat incet din pat, lasandu-l pe suedez sa-si faca somnul de frumusete in dormitor, si m-am dus sa-i deschid omului usa.

L-am poftit in casa, dar inainte de toate – ingrozita de faptul ca s-ar putea trezi vorbind in gura mare, tipand dupa vreun patent sau vreo cheie franceza – l-am somat sa vorbeasca si sa lucreze numai in surdina.

I-am zis ca am copil mic si ca-l trezeste.

Acum, Marian – instalatorul – s-a conformat in primele cateva minute, dar de la un moment dat incolo, banuiesc ca s-a pierdut cu firea si-a ridicat nitel glasul.

Suficient cat sa-l trezeasca pe balaurul cu sapte capete din camera alaturata.

N-au mai trecut nici 5 secunde pana sa-l aud exclamand sec: Aaaaandreeea!

Spasita, m-am dus sa-mi prezint omagiile, nebanuind insa cat de mult o fi apucat sa auda.

Asa ca initial, atunci cand mi-a zis ca a auzit o voce de barbat la noi in casa, i-am zis ca n-am putut sa dorm si ca m-am dus in sufragerie, sa ma uit la televizor.

Uitasem ca in perioada respectiva n-aveam inca cablu… asa ca m-am dat singura de gol.

Intr-un final… cum era de asteptat, m-a pus sa marturisesc tot.

N-ar fi fost vreo tragedie, nu e ca si cum m-a prins cu vreo boroboata apocaliptica… numai ca cea mai delicata situatie dintre toate era ca explicatia nu suna deloc plauzibil.

Adica cine sa asteapta sa auda voci straine la el in casa la ora 6 dimineata, urmate de ”Sshhht, taci, mai incet!” si sa afle de la nevasta ca a venit instalatorul inopinat in vizita?

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
8 comentarii despre "Domnu’ instalator si patania cu masina de spalat"
  1. :))))))))) Doi nebuni frumosi!!! Ma gandesc ca de la beep si pana sa ii deschizi usa nu ai mai apucat sa te si schimbi de pijama, asa-i? :)) Asa ca ma gandesc ca a ta explicatie a fost si mai putin plauzibila, tu fiind in pijama! :))))
    O seara faina, frumosilor!

Leave a Reply to Simmo

Your email address will not be published.