Cel mai bun prieten al omului…

Andreea-Tiara-Ibacka04Cat timp sunt acasa, Tiara si cu mine suntem nedespartite.

Ne intelegem din priviri, dormim in brate, ne jucam, ne tachinam, sarim si facem galagie impreuna – sa ne pomeneasca toti vecinii.

Ba chiar impartim uneori aceeasi mancare – de preferinta spaghete cu sos rosu.

E dresata, asa ca nu strica si nu face prostii prin casa, desi e tot un copil.

Mi-e clar ca e copil ori de cate ori o vad cum tanjeste dupa prichindeii de la gradinita de alaturi si dupa al lor sotron infantil.

E un copil de 45 de kilograme, 1 an si 3 luni in masuratoare absoluta sau 9 ani in varsta de om.

Andreea Ibacka si TiaraTotusi, asa cuminte cum ti-o prezentam in introducere, de curand, Tiara a mea a calcat pe bec.

Nu stiu daca si-o fi luat-o in cap dupa atatea laude impartite in stanga si-n dreapta sau mi-o fi deochiat-o cineva. Cert e ca recent s-a pus pe facut nazbatii.

De fapt… toata freamata si tot deranjul au inceput de cand a sosit Tom la noi acasa.

Tom e un cane corso de 5 luni caruia i-am facut viza de flotant anul acesta. E fratiorul ei vitreg si viitorul iubit (ei nu stiu inca asta, dar nu-mi fac griji, o sa descopere instinctiv pe parcurs).

Ei bine, in incercarea ei disperata de a-l impresiona pe Tom cu orice pret si de a-i demonstra ce fasneata si rupta din stele e ea in tagma cateilor cu pedigree, fata mamii se da in spectacol fara incetare de la o vreme.

Face jonglerii cu papucii de casa si nu numai, se cocoata pe mobila ca o pisica (una obeza, suava ca un elefant in lanul cu lalele), fura mancare de pe masa, ba chiar rontaie una alta… tot de demo, desigur.

Lucruri neobisnuite pentru comportamanetul ei de pana acum.

Tiara Ibacka micaNormal, Tom o asista neconditionat in toate prostiile, inca neputincios, totusi, cu dintii lui subtiri de lapte, bate-i-ar vina.

Dar o insoteste, probabil in ideea sa bage la cap pentru incursiuni ulterioare. Nu-l plang de mila…

Intr-una din zilele astea am certat-o pe Tiara pentru o pereche de pantofi. Ii molfaise in toata splendoarea lor chiar daca stia ca n-are voie.

I-a molfait o data, i-a molfait si a doua oara, dar cand a pus gura pe ei a treia zi am simtit ca ma urc pe tavan. Ii lasasem momeala.

Am pedepsit-o, n-am avut incotro. Chiar daca asta a insemnat sa ma privez si pe mine de cateva ore de dragalosenie si pupaturi.

Am inchis-o intr-o camera vreo doua ore, fix cat sa auda ca ma joc cu Tom, care fusese cuminte si nu stricase nimic.

Am zis s-o fac geloasa si asa… sa-si bage mintile in cap. Sa auda ce distractie pierde pentru pantofii rontaiti si sa nu mai faca alta data.

Tiara IbackaSi ca sa fie treaba clara, am inceput sa-i dau cu ”Tom” in sus, ”Tom” in jos, ”Bravo, Tom!”… sa inteleaga Tiara explicit ca acum Tom e in centrul atentiei.

Dar la un moment dat am zis sa merg mai departe de atat. Asa ca am improvizat si am intercalat numele cainelui (in speta Tom) cu un ras isteric. Tot cu gandul sa se oftice definitiv catelusa.

Practic, in furia momentului, in capul meu am asimilat rasul isteric cu mutarea de Sah – Mat. Am zis ca asta-i manevra care s-o urce pe pereti.

Atunci mi-am dat seama ca asa suntem noi oamenii construiti. Nu in relatie cu cainii si nici in alte exemple particulare, ci in general.

Ori de cate ori traim cu senzatia ca avem de demonstrat ca ne merge bine, ori de cate ori dam nas in nas cu o persoana caruia vrem sa-i aratam cat suntem de misto si cat a avut de pierdut atunci cand s-a indepartat, ne dam in spectacol. Sa inteleaga de la o posta ca ne merge bine.

Si atunci… ii dam cu ras. 🙂

De fapt ce spun ca ne merge bine? Ne distram de-a dreptul toata ziua. Asa de tare de nici nu ne mai incapem in piele de atata veselie si buna dispozitie.

Spune drept, iti suna cunoscut?

Apropo, aici o gasesti frecvent pe Tiara, catelusa noastra not so little, manca-o-ar mama. 🙂

P.S.: Pozele din articol sunt mai vechi sau mai noi. Doar cele din partea dreapta sunt recente.

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
10 comentarii despre "Cel mai bun prieten al omului…"
  1. Si a invatat lectia? Si eu am un bichon havanez si face nazbatii uneori si voiam sa stiu daca a functionat acest tratament …eu de obicei o trimit sub pat si nu o mai bag in seama cand face prostii

    1. Deocamdata, da.
      Sa vedem cum o sa mai fie peste cateva saptamani. Sa nu-i fi intrat pe o ureche si sa-i fi iesit pe cealalta, vorba aceea… 🙂

  2. :)) Bestial articolul
    am ras de una singura :)) noi avem doar un motan si e foaaarte comunicativ…zi sau noapte merge prin casa si vb singur, iar daca il intrebi ceva chiar tipa la noi .
    oricum aveti niste caini frumosi rau 😡
    te pup

  3. :)))) Noi avem un caucazian si cand era mic ca sa nu mai roada tot ce apuca prin casa, mama dadea cu ardei iute si ii ascundea apa… si cand a vazut cum sta treaba si ca il ustura s-a facut baiat cuminte!!

    1. Asta e o idee buna. Am auzit ca se practica la scara mare si da roade… trebuie s-o incerc si eu. Sper doar sa nu ma trezesc ca ai mei prefera condimentele spicy.

  4. Am si eu un cane corso, din acest motiv am scris cu placere doua randuri. Un caine nemaipomenit.
    Sa va bucurati de ei! 🙂 (din experienta, cred ca o faceti).

Trimite comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *