Zilele asta ”am facut o nebunie”.
Am lasat deoparte grijile si problemele – pe care le-as fi facut si cadou, dar n-am convins pe nimeni sa mi le ia – si am evadat intr-o lume noua.
Una desprinsa parca din cartile copilariei si amintirile parintilor si – mai ales – ale bunicilor.
Bunici pe care i-am mobilizat sa lase si ei orasul, bucataria, sudoku, campionatele sportive de la tv si telenovelele si sa mergem impreuna in Gorj, in vizita la rude.
Asa ca am condus 300 de kilometri, dar nu spre mare, unde-i inghesuiala mare, ci spre Targu Jiu.
Si fiindca casa parinteasca din Hobita – Pestisani a bunicului meu e aproape gard in gard cu Casa Memoriala Brancusi, ieri i-am trecut pragul si marelui sculptor al secolului trecut.
Am gasit o casa simpla, din barne de lemn, cu fundatie de piatra.
O locatie incarcata, insa, de geniul si greutatea unui nume mare, a carui recunoastere a venit, totusi, ceva cam tarziu.
Abia post-mortem, adica, atunci cand mii de turisti din toata lumea au inceput sa-i treaca anual pragul marelui artist si, impinsi de la spate, sa-i completeze caietul de amintiri din dormitorul de alta data.
Am facut si cateva poze:
Tare frumos! Pupu!
Frumos. La bojdeuca lui Creanga ai fost vreodata? E un alt loc care merita vizitat. Avream vreo 8 – 9 cand am fost prima data data si imi aduc aminte cum ma uitam imprejur si imi imaginam fragmente din amintiri din copilarie :))