Bucharest City Tour. Turist in orasul meu.

Intr-una din zilele inca blande de octombrie am cumparat 2 bilete pentru autobuzul descoperit.

Acela pe care – daca esti un obisnuit de-al capitalei – cu siguranta l-ai zarit si tu prin trafic… poate chiar de nenumarate ori.

Un bilet pentru mine, altul pentru prietenul Alex Chelba.

Se intampla cu cateva zile inainte de tragedia de la #Colectiv.

Vorbiseram de multa vreme sa facem impreuna traseul Bucharest City Tour by bus, cu tot cu aparatul lui foto la purtator.

Paradoxal, in ideea ca avem tot timpul din lume…mereu ne luam cu altele si amanam momentul cu autobuzul.

Vorba aceea: autobuzul nu pleaca nicaieri.

Pregateam atunci – in octombrie – un material de blog cu multe informatii turistice legate de Bucuresti. Un material pe care nu l-am mai publicat, insa.

Si asta fiindca imediat dupa shooting am realizat ca linia turistica isi va suspenda curand activitatea din cauza conditiilor meteo nefavorabile calatoriei cu vehicule decopertate.

Va sa zica urma sa-l public candva la primavara, odata cu debutul sezonului 2016.

Motiv pentru care nici nu l-am mai batut pe Alex la cap sa editeze pozele…

Stiam ca are mult de munca, iar shooting-ul nostru oricum nu era vreo urgenta.

Cu atat mai mult cu cat – asa cum am mai zis – aveam tot timpul din lume sa insist sa le editeze in lunile care urmeaza. Sau teoretic… aveam.

N-am banuit nicio secunda ca precis plimbarea aceasta va fi ultima noastra sedinta foto impreuna.

O sedinta foto care nu a mai servit scopului sau initial, ci – coincidenta sau nu, sau poate ironia sortii – l-a purtat pe Alex prin atatea locuri dragi de la care sa-si poata lua ramas bun.

Asadar, astazi iti prezint ultimul meu shooting alaturi de fotograful cu aripi.

Un editorial foto care sa-ti dezvaluie cele mai frumoase cladiri din Bucuresti, surprinse prin lentila unui artist plecat prea devreme dintre noi.

Traseul: Piata Unirii – Universitate – Piata Romana – Piata Victoriei – Piata Charles de Gaulle – Piata Presei Libere – Sos. Kiseleff – Muzeul Satului – Arcul de Trimf – Piata Victoriei – Piata Revolutiei – Palatul Parlamentului – CEC.

Foto: Alex Chelba.

Edit foto: Bogdan Zop.

Btw, selfie-ul este facut tot atunci, pe ultimul nostru drum impreuna.

Cumva, potrivit noii sale filozofii de viata, Alex isi facuse curaj sa apara si el in cadru din cand in cand.

Acum… ma tot uit la poza si-mi vine sa urlu: MI-E DOR DE TINE, ALEX! RASPUNDE-MI!

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
5 comentarii despre "Bucharest City Tour. Turist in orasul meu."
  1. Același lucru aștept și eu de la verișoara mea pe care am pierdut-o după 7 zile înfiorătoare petrecute pe holurile blestemate de la Bagdasar Arseni..un răspuns..îi scriu în fiecare zi și aștept..încă aștept..

  2. Un material foarte trist :(….Tot am dat in sus si m-am uitat la poza de vreo 4 ori.Nu il cunosc,dar ma doare sufletul cand ma gandesc cum au murit acesti oameni nevinovati.Dumnezeu sa ii pazeasca.

  3. Aceasta poezie am compus-o special pentru CEI MORTI SI RANITI IN CARNAGIUL DIN CLUBUL COLECTIV!

    Rugă în versuri
    Există viaţă după morte.
    În rai nimeni nu ne desparte.
    Găsiţi voi cheia fericirii!
    Noi căutăm sensul iubirii.
    Sper să uitaţi iadul minat,
    Durerea-n spaţiu-ntunecat,
    Înecul cu fumul smolit
    Plămânii vi i-a sfoiegit.
    Staţi aburind în ceaţa arsă,
    Pe frunte şi feţe se varsă,
    Focul vă sapă adânc în carne
    Jupuiţi de moartea cu coarne.
    Sfărâmaţi suferinţa cu dinţii,
    Când plouă cu foc din tavanul morţii,
    Groaza străpunge pierderea minţii
    Gheena va înghite licărul vieţii.
    Topiţi de fumul gros, nestins,
    Ieşiţi pe braţe, cădeţi în abis,
    Convulsiile vă aruncă în vis
    Vă luptaţi fără apă, iar ceru-i deschis.
    Sirenele urlă în cântece triste,
    Suflete cu halate albe luptă altruiste,
    Anima inimi prăfuite şi stinse
    Le cuplează la priză să stea aprinse.
    În eter panica neagră se desparte,
    Bărbaţii verzi cară pe braţe trupurile sparte
    În mii de bucăţi, uşoare ca fulgii,
    Plâng, privesc spre cer, şi înalţă rugi.
    Sternul li se umflă, e o mare nebună,
    Îşi strigă mamele privind la lună,
    Miros de carne arsă se ridică la Marte,
    Agonia unei fete spune: Mi-e frică de moarte!
    Un băieţel, adus cu o mască gri pe faţă,
    De carne vie, de fum si de pucioasă.
    Limba-i articulează cu greu cuvântul,dor
    Şi silabiseşte: Mami, n-am să mor?!
    Otrava întunericului e cuprinsă-n gene,
    Suferinţa tuturor a îngheţat în vene,
    Jalea spală-n lacrimi asfaltul de sânge,
    Ochii lor se închid, suflul li se frânge.
    Mortea, mireasa îmbrăcată în negru ,
    Atinge tăcerea nopţii cu un sărut funebru.
    Se aud vaite, răcnete, plânset şi suspine
    Gândul tuturor stă în rugăciune…
    Doamne întinde mâna ta de lumină
    Scoate-i din iad, uite-i cum urlă!
    Carnea le e scrum, cade după oase,
    Îndură-te tată, spiritul li-l coase!
    Bagajul Karmic, tu l-ai descărcat,
    Cei ce vin la tine, vin cu el curat,
    Pe cei ce-au plecat, ştiu că i-ai iertat,
    Doar tu ne iubeşti necondiţionat.
    Lasă-i, te implor, îngeri păzitori!
    Parfumează-le sufletul cu miros de flori,
    Lasă-i să cunoască dragostea-n fiori
    Tu eşti bun mereu cu ai tăi feciori…
    Celor ce au rămas dă-le tu un nume,
    Îmbracă-le trupul numai din cunune,
    Nu lăsa zâmbetul lor a apune!
    Schimbă-le apocalipsa în a ta minune!
    Dă doamne părinţilor putere să ducă,
    Durerea ce-o au ca povară-n cârcă!
    Dă doamne celor ce au rămas în viaţă,
    Ca să îţi cunoască iubirea măreaţă!…
    Deschide-le ochii şi lasă-i să vadă,
    Cum eşti tu de fapt, a soarelui salbă,
    Dă-le apă vie din pocal să bea
    Şterge-le boala, tortura cea grea!…
    Ia-le doamne chinul şi dă-l spre pieire,
    Învaţă-i să te caute doar dintr-o privire!
    Ruga mea în versuri, ajunge la tine…
    Trimite-mi lumină, să o împart în iubire!…
    Dă-mi doamne o rază din Lumina ta,
    Să transform iadul ce-l văd într-o stea!

    scrisa de RAMONA LICA

    P.S. POEZIA FACE PARTE DIN VOLUMUL MEU DE POEZII

  4. Este cutremurător totul. Atâția oameni minunati care ne-au influențat viata zi de zi fără să avem habar cine sunt. Fără să știm ca își trăiesc visul ajutând lumea în care trăim să evolueze, să o îmbunătățească continuu.

Leave a Reply to Lorette- White Charm

Your email address will not be published.