Bubulina – episodul opt

Recunosc, n-am fost niciodata „prima din cartier” care sa imbratiseze o tehnologie noua.

Si asta pentru ca sunt reticenta la schimbare – ba chiar conservatoare – asa ca inca imi iau notite cu pixul pe foi volante, developez poze, incalzesc mancarea pe aragaz si spal vasele de mana.

Asta chiar daca de vreo cativa ani incoace, tehnologia moderna – cu care in timp am dezvoltat o prietenie din interes – ne indeamna sa imbratisam tableta electronica, pozele in format digital, microundele si masina de spalat vase.

Si daca tot suntem la momentul adevarului, marturisesc ca la fel de reticenta am fost si atunci cand am auzit ca pantofii sport se pot curata fara efort chiar in masina de spalat rufe.

La fel ca prosoapele, tricourile sau pantalonii. Adica ii pui in cuva, adaugi detergent si dai drumul la alimentarea cu apa si curent.

Dar cu toate ca adidasii si tenesii murdari mi-au dat mari batai de cap de-a lungul timpului – reticenta cum m-am autoproclamat – m-am ambitionat sa-i curat de mana si nu la masina de spalat, de teama sa nu se strice.
Si masina si tenesii, adica.

Numai ca dupa orice escapada in natura: prin iarba, prin noroaie sau chiar prin praful cel-de-toate-zilele, tenesii mei imaculati arata ca dupa razboi. Si atunci, evident, nu pot fi purtati inca o data fara „o scurta revigorare”.

Revigorare executata magistral pana nu demult cu o periuta, ceva detergent si o carpa mare. In „doar” 45 de minute per 38 din dotare.

Ca sa nu mai zic de tenesii sotului, pe care – ai ghicit – tot eu trebuie sa ii curat. Iar un 47 plin de noroi e garantia suprema a unei seri petrecute in baie, in jurul chiuvetei, te asigur.

Asa se face ca atunci cand am aflat ca Cif Cream curata cu succes tenesii murdari, am suplimentat aprovizionarea cu produsul de curatenie si, la fel, am suplimentat timpul destinat iesirilor in parc cu Tiara.

Si fiindca a trecut deja o saptamana de cand adidasii mei s-au imprietenit cu Cif, azi pot deja sa-ti confirm ca asteptarile mi-au fost implinite, iar agenda zilnica n-a suferit intarzieri.

Si asta fiindca curatarea tenesilor sau a pantofilor sport de orice fel merge mult mai repede de cand folosesc Cif. Chiar daca tot de mana ii spal.

Dar dupa atata vorbaraie, cel mai bine ar fi sa te las sa urmaresti aventurile sportivilor curatei din parc, sa te convingi cum sta toata treaba.

Apropo, eu n-am Cif Cream in geanta (in trusa de urgente), dar produsul asta curata la fel de bine si daca il folosesti dupa ce ajungi acasa.

Ba chiar poti sa lasi tenesii murdari la „dospit” in baie vreo cateva zile. Asta daca n-ai timp de ei si daca nu iti stau pe cap asa – plini de mizerie.

Si fiindca Cif Series – serial ajuns la al 8-lea si, deocamdata, ultimul episod – te premiaza cu un kit complet de curatenie, te invit sa-mi spui daca ai acasa tenesi norocosi, tenesi speciali, tenesi cu valoare sentimentala, tenesi cumparati/ primiti dintr-un loc aparte sau poate niste tenesi de care te leaga ceva amitiri memorabile. Pentru ca vreau sa aflu povestea lor si pentru ca abia astept sa stiu cum ii ingrijesti.

Poate nu-i scoti decat pe soare, pe asfalt, poate iti iei papuci de schimb in punguta, sa nu-i murdaresti. Sau poate ai vreo incantatie sa sara noroiul sau vreo metoda babeasca de curatare.

Stiu, te-am zapacit cu enumeratia de mai sus, dar sigur ai inteles ideea.

Acestea fiind spuse, abia astept sa aleg cel mai original comentariu si sa-ti pun in brate premiul.

Ai timp sa-mi scrii pana duminica, 23.06.2013, ora 18:00.

BAFTA!

Random Cif Series 8Later edit: Multumesc frumos pentru participare!

M-am binedispus maxim citindu-va amintirile.

Si pentru ca la final nu m-am putut decide intre cele cinci comentarii numerotate, am apelat, la fel ca alte dati, la random.org.

Random care a decis ca Iulia e castigatoarea premiului de azi.

Felicitari! 🙂

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
28 comentarii despre "Bubulina – episodul opt"
  1. Tenesi n-am, dar am papuci de sport din materiale textile si mi-e tare greu sa ii curat mai ales cand intru in iarba si noroaie si alte nebunii, pentru ca este imposibil sa ii speli la masina pentru ca ies culorile din bucatile de piele cu care sunt prinse halcile de panza. Asa ca le curat cu servetelele umede de bucatarie de la Lidl si fac treaba bunicica…dupa care iar alerg cu cainele prin noroaie….pana la epuizarea psihica a materialului, degetelor si talpii :))

  2. Buna Andreea, cred ca dintre cele 8 episoade asta mi-e cel mai drag si o sa iti zic si de ce…eu n-am o pereche de tenisi speciali….eu am sau mai bine zis sute…In 8 ani de cand sunt cu sotul meu, el fiind sportiv a avut sute de perechi … si nu oarecare..ci toate speciale. Daca tot vebi vorba de curatat… de cand ne-am luat masina de spalat automata imi era mai usor sa-i pun acolo si taca paca..erau curati, nu vreti sa stiti cat scandal am avut…iar de atunci si-i curata singur…

  3. De multa vreme imi cautam o pereche de tenesi smecheri, rosii. Tot ce vedeam mi se parea ca e scump, ca nu e rosul pe care il caut, sau ca modelul nu e cel potrivit. Pana la urma i-am primit cadou de la sotul meu, si nu am mai comentat. Erau perfecti! Dar ca sa nu-i murdaresc, recunosc ca nici nu prea i-am purtat :))
    Nu stiam ca se curata cu Cif, eu il foloseam numai la vase 😛 Iar tenesii ii curatam cu o periuta de dinti veche, si cu sapun. Si sireturile spalate bine, tot cu sapun.
    Recunosc ca ma gandesc de 2 ori inainte sa ma incalt cu tenesii: mergem la gratar (se murdaresc de iarba), ploua astazi (se uda si se innoroiesc), mergem la mare (se umplu de nisip), e prea cald afara (transpir in ei), mergem la un concert (e aglomerat, ma calca lumea pe picioare) si tot asa, gasesc motive de a-i tine acasa, ca sa nu se intample ceva cu ei.
    Dar sunt foarte frumosi, si de fiecare data cand ii vad in hol, ma gandesc ce tenesi draguti am, poate ii port maine!

  4. Am acasa o pereche de tenesi de cand practicam volei,sincer nu ii mai port dar imi place sa ii pastrez ca amintire. Sunt foarte vechi dar imi sunt dragi,poate intr-o zi voi incerca sa ii curat cu cif si sa ii scot la o alergare in parc(asta ca amintire a tineretii ).

  5. Hello! 🙂 Am o pereche de tenesi de catifea maro inchis. Adica, material ca de catifea 🙂 Imi plac la nebunie! I-am primit de la prietena mea de cea ma buna acum cativa ani (sa tot fie vreo 5). La inceput, la fel de reticienta am fost si eu cu spalatul incalamintei in masina de spalat rufe, dar pana la urma am cedat in privinta unor adidasi. Dar in ceea ce priveste acesti tenesi, NU!! De ce? Mi s-a parut intotdeauna ca sunt prea fini pt masina de spalat automata :). Asa ca eu ii pun in apa calduta cu putin detergent lichid (ma gandeam ca cel pulbere e posibil sa imi lase urme dupa uscare). Dupa vreo jumatate de ora ma inarmez cu periuta de dinti (stiu… :D) si cu axion pasta si spal talpa si partea de jos unde nu e material textil :). Da, si mie imi ia cateva zeci de minute sa ii pregatesc pt urmatoarea purtare. Desi folosesc Cif in bucatarie, nu am stiut ca poate face minuni si la incaltaminte! Multumesc pentru informatie! Cu siguranta imi va face placere sa o folosesc, mai ales ca ma scuti de timp! 🙂

    O zi minunata sa ai!

  6. Mi-ai adus aminte de chinurile copilariei. Facand sport de performanta intre 2000 -2007 iar originalitatea produselor noastre indoielnice, prin 2005 plecand intr-un turneu in Dortmund Germania, am decis sa ne achizitionam destul de multe incaltari speciale pentru handball. Salile din Romania nefiind la un nivel foarte inalt, in general praful ,,dominand,, scena. Era destul de greu sa avem grija de tenesi mai ales cu un timp limitat. Pasul 1 lipirea fenomenalului scotch in felul acesta nici nu mai alunecam din cauza transpiratiei excesive r tenesii ramaneau destul de curat. Pasul 2 timp castigat ,,tenesi curati,, clister la locul lui. Referitor la Cif, sunt de acord cu dumneavoastra. Singura marca care ma ajuta, mai ales daca dai o anumita suma decenta pe incaltamintea personala. O zi buna!

  7. Desi imi spun mereu sa ocolesc tenesii cand merg la cumparaturi,tocmai ei imi atrag atentia,de obicei cei de culoare deschisa..si asa incepe aventura,la prima iesire prin parc,deja ma aleg cu cateva urme zdravene de murdarie.Am incercat nenumarate metode de ai curata,dar niciodata efectul nu a fost in totalitate cel dorit..de obicei ii las in apa calduta cu detergent si venish,apoi ii curat cu o perie,am incercat sa-i spal si in masina de spalat,dar tot nu au iesit impecabili,au ramas patati..asa ca tot metodata spalatului la mana e mai eficienta.Pentru tenisii din panza care sunt mult mai pretentiosi,am aflat recent o metoda eficienta, pun putina pasta de dinti pe o periuta si ii curat,apoi limpezesc cu apa.Mersi pentru pont ,o sa folosesc si eu cif,de obicei lucrurile de la care te astepti mai putin dau rezultate mai bune,gen detergentu de vase :))inventivi mai suntem noi romanii

  8. Incep povestea prin a specifica „am avut” o pereche de tenesi puma. Negri bineinteles,cu acea dunga alba , aveau talpa dintr-un fel de spuma/burete. MI i-a adus mama din strainatate acum cativa ani . Mi-au placut tare mult. I-am purtat vreo 2 ani fara sa se intample nimic cu ei . Erau in aceeasi stare ca si atunci cand erau noi , dar pana intr-o zi . Eram plecata la facultate si cunoscusem un baiat ce imi dadea emotii tot timpul. Si acum cand ma gandesc zambesc intr-una. Era pe la sfarsitul lu’martie in 2011 cand abia se topise zapada si mi-a propus sa facem o escapada impreuna cu ceva prieteni , pe Cheile Turzii. Am fost de acord , fiind plecata de acasa nu aveam prea mult bagaj la mine , asa ca , singura optiune au fost tenesii,pentru aceasta drumetie. Baiatul , sigur pe el , a zis ca o luam pe o scurtatura caci el a mai fost pe drumul acela si e in regula. Zis si facut . Am pornit la drum , iar pe la jumatatea drumului am dat de un camp plin de noroi de am intrat cu toata talpa piciorului in acea mocirla si nu am mai iesit pana cand „respectivul” a venit si m-a luat in brate de acolo , ca deh , el era echipat. Vreau sa spun , ca papucii , mi-au ramas inmormantati acolo vre-un sfert de ora pana au reusit sa mi-i scoata. I-am curatat eu cu o bucata de lemn gasita pe acolo , dar cand am ajuns acasa nu am reusit sa ii mai curat cum mi-as fi dorit. Pe atunci nu stiam ca se pot curata cu cif. Poate reuseam sa imi salvez tenesii eroi , ca in afara de faptul ca au ramas patati nu patisera nimic. Dar , le datorez fericirea mea acelor tenesi , caci daca nu era sa raman blocata acolo , nu era acea apropiere dintre mine si acel baiat , care si in ziua de astazi imi este aproape si ma face sa zambesc la fel de mult ca la inceput. Poza cu incidentul si cu tenesii respectiv am pus-o in rama , caci ma va amuza toata viata.

  9. Povestea mea incepe prin toamna anului trecut, parca si acum imi amintesc si ma apuca rasul, era o zi frumoasa de weekend si evident de toamna. Eram la plimbare cu sotul meu in Sibiu ( noi find de loc din Brasov) , si cum ne plimbam noi asa prin oras am spus sa ne odihnim picioare stand la o terasa din centru. Ei acum incepe distractia, eu aveam in picioare niste sandale si elementul cel mai important eram si insarcinata in luna a 5. Stand noi de vorba am spus sa imi scot un pic sandalele sa ma racoresc. Si cum stateam noi de vorba chiar ii spuneam sotului ca ” vai ce norocoasa sunt ca eu nu am probleme cu umflatul picioarelor”, stam noi stam si cam dupa o ora ne hotaram sa plecam mai departe, dar surpriza cand ma uit sub masa sa lesin nu alta, parca cineva imi inlocuise picioarele cu niste busteni, nu imi venea sa cred. Ne uitam la picioare ne miram de parca asa ceva nu sa mai vazut si ne intrebam ” no bine si acum ce facem?” Sandalele evident nu mai intrau in picioare, bani nu mai prea aveam decat 50 de lei si am uitat sa soecific ca era si duminica. Stam noi si ne gandim cum sa facem am zis ca asta e merg desculta pana la primul magazin si adta e ca nu aveam ce face. Zis si facut pornim noi si la vreo 15 minute de mers pe jos am gasit un magazin cu papuci deschis, eu vesela nevoie mare intru cu un foarte mare entuziasm in magazin, ma uit stanga ma uit dreapta numai tenesi frumosi si adidasi dar toti erau mai scumpi de 50 de lei. Nu imi venea a crede sotu se uita la mine si eu la el si nu ne venea a crede. Dam sa plecam dezamagiti cand vanzatoare se uita la noi si vazanduma desculta si pe deasupra si gravida, ne intreaba ce dorim si cum ne poate ajuta. Noi ii spunem ca vrem ceva de incaltat orice ca sa pot ajunge la hotel doar ca nu avem decat 50 de lei. Ea se uita la noi asa cu o compatimire in ochi si cu o mila si ne aduce din spate o pereche de tenesi frumusei foc cu alb si negru in carouri pe care mi-o da si spune poftim cadou din partea mea. Nu imi venea a crede ca aceea doamna care se uita la noi cu asa oarecare retinere la inceput mi-a facut cadou o pereche de tenesi care culmea imi si veneau ( asta pt ca erau cu vreo trei numere mai mari fata de cat port eu de obicei). Nu am stiut cum sa ii multumim mai frumos doamnei ca nea salvat de mers desculta si am plecat fericiti si in acelas timp plini de uimire ca in aceasta lume mai exista si oameni care ajuta alti oameni fara sa astepte nimic in schimb….. Cam asta ar fi povestea mea hsioasa din punctul meu de vedere, despre aceea pereche speciala de tenesi.

  10. Ei, da! Ca multe amintiri frumoase mi-ai trezit cu spalatul incaltarilor!Am si eu, ca oricare din noi, o pereche de adidasi, din aceia „de calitate” dupa cum ar spune mama, cumparati de ani buni tot de mai sus mentionata in scopul de a scapa de achizitionarea altora noi in fiecare sezon.Ce-i drept au tinut..cam vreo 2 anisori asa, dar lovitura de gratie le-a fost data de campiile de pe la tara ale bunicii pe care zburd in fiecare vara cu o mare placere (vara asta nu, bacu-i greu, zic unii:))Asadar, iarba si-a facut treaba si a ramas destul de impregnata pe partea laterala a adidasilor si greu vrea sa iasa, defapt nu prea mai vrea sa iasa, asa ca tot mama zice” iti trebuiesc altii, s-au facut urati”. Adidasii mei inca spera la un refresh si sunt sigura ca le e dor de iarba verde din gradina bunicii asa ca o sa primeasca cat mai curand spalarea necesara cu noul produs ce face minuni! 😀

  11. Buna Andreea! Articolul tau mi-a adus aminte cu mare, chiar mare drag de o pereche de tenesi ieftini, chinezesti, insa cu o valoare sentimentala de nepretuit. Initial i-am cumparat pentru ca asa era moda si chiar imi placeau foarte mult si mie si atat de comozi…cum sa nu-ti placa? Eram pe la sfarsitul liceului in 2005. Mergeau de minune cu singura pereche de blugi pe care o detineam in acea perioada. Dar timpul a trecut, am inceheiat liceul si a urmat admiterea la Scoala militara. Cu ce crezi ca m-am antrenat intens? Sigur, cu tenisii mei galbeni…incepusera sa se rupa ici colo dar nu-i lasam…mi-am spus, la cat i-am muncit, tot ei imi vor aduce noroc si la probele sportive. Si da, a fost perfect, desi recunosc, am avut si teama sa nu mi se rupa chiar in timpul alergarii. Am simtit in sufletul meu ca ei imi vor aduce noroc, pentru ca ei au stiut cel mai bine cat mi-am dorit si cat am muncit pentru acele testari. Ii curatam ca si tine in chiuveta, fara creme speciale, dar cu mult drag! Articolul tau mi-adus zambetul pe buze, pentru ca mi-a amintit de o perioada foarte frumoasa a vietii mele si iti multumesc pentru asta!

  12. buna andreea, foarte tare concursul tau! Iarna trecuta am obtinut o bursa in Polonia si de aici vin tenesii mei frumosi si norocosi. 3 luni de zile am tot umblat prin magazinul respectiv sa vad daca nu cumva s-a mai produs vreo schimbare la pret..din pacate nu…insa cu o zi inainte sa plec de acolo m-am dus si i-am cumparat(atata timp cat toata perioada asta am facut economii pentru ei). De fiecare data cand ma uit la ei sau ii port imi aintesc cu drag de cea mai frumoasa perioada din viata mea..cand vine vorba de ingrijit…o periuta de dinti veche cu sapun..si mai adaug si vanish 😀 aaa iar din cand in cand las peste noapte un praf de bicarbonat…impotriva mirosului 😀

  13. Buna ! Mereu mi-am dorit incaltaminte ,, de firma” … parintii nu imi luau nu fiindca nu au suficienti bani dar considerau ca e o investitie inutila … ,, de ce sa platesti dublu pe o pereche de incaltaminte doar pentru ca sunt de la Adidas?” Dorinta mea a fost in sfarsit indeplinita cand pentru prima data am plecat din tara… adica anul trecut…. Nu stiam la plecare ca matusa mea ma astepta acolo cu o pereche de adidasi nou nouti 🙂 si foarte frumosi de asemenea 🙂 Cand i-am vazut eram mai mult decat incantata,ii multumeam intruna… A doua zi ne-am dus la un lant de cascade foarte cunoscut de acolo…Trebuia sa cobori mult pe munte ca sa le vezi pe toate…. Desigur ca balerinii mei cu care venisem din Romania nu erau potriviti si cum alta incaltaminte sport nu aveam a trebuit sa ii iau pe cei noi 🙂 Nu am vrut la inceput imi era frica sa vad o mica pata de noroi pe ei da’pai sa ii umplu de noroi si poate zgarieturi… La insistentele celorlalti i-am luat.Cand am ajuns acolo am vazut ce ma astepta… Drumul a fost foarte greu dar a meritat… privelistea era minunata… Am cazut de vreo 3 ori pentru ca se aluneca f usor.M am zgariat in multe locuri dar parca mai mult imi pasa de zgarietura pe care o facusem adidasilor…..Cand excursia s-a terminat de la adidasii mei albi aproape complet doar cu putin rosu …. aveam unii maro… Desigur ca nu este nimic impresionant dar atunci chiar ma enerva foarte tare… Acum mi se pare ca exageram foarte tare :))…. Am colindat toate locurile acelea superbe cu ei, nu mai vroiam sa-i descalt… I-am facut partasi la toate experientele de acolo..si a meritat 🙂

    1. Legat de curatare, am uitat sa scriu …
      Cu toate ca stiu ca functioneaza bine spalatul la masina, mi a fost frica sa-i spal asa .Ii curat manual… cu o periuta si detergent Vanish 🙂 Pana acum a mers 🙂

  14. Well, acum nu ii mai am, insa imi aduc aminte de tenisii mei norocosi de cand eram copila.

    Pe vremea aia incaltamintea era destul de greu de procurat, cel putin la tara unde am copilarit eu, iar tinand cont ca eram multi in familie era destul de greu pentru parinti sa ne cumpere papuci noi in fiecare an, deci nu ne ramanea decat sa avem grija de papucii pe care ii aveam ca de ochii din cap.

    Cum intr-un an imi venise randul pentru incaltaminte, am scotocit la fiecare taraba din piata (pe vremea aia se aduceau de la rusi) si mi-am gasit o pereche de tenisi rosii cu talpa alba. Atat de mult mi-au placut si cu toate ca imi aduc aminte ca au fost scumpi, mi i-au cumparat. Aveam in jur de 10 ani si imi aduc aminte parca a fost ieri cum de fiecare data cand ma intorceam de la scoala, primul lucru pe care il faceam era sa ma descalt, sa imi sterg tenisii de praf si sa ii pun frumos pe raftul meu de papuci. Cand ploua afara si se facea noroi (si cand zic noroi, ma refer la acel noroi pe care astazi il vedem doar la marginea padurii)era tragedie pentru mine. Mergeam pe ulitele satului precum pisicile alea care pasesc pe varfuri cand e roua.

    Am purtat acei tenisi mai bine de 2 ani, insa probabil aratau atat de bine incat oricine ar fi pariat ca sunt purtati doar 1 – 2 luni. Cum eram in perioada de crestere, incepusera sa imi ramana mici asa ca i-am lasat „mostenire” surorii mai mici Ioana pe care am instruit-o cum trebuie ingrijita o pereche de papuci.

    E amuzant cum dupa atatia ani, ani in care s-au schimbat foarte multe inclusiv situatia noastra finanaciara, am ramas cu aceleasi deprinderi in legatura cu ingijirea papucilor. Bine, am capatat si unele mai putin sanatoase precum colectionarea lor, insa deh, suntem femei 😀

  15. Buna Andreea,

    Povestea tenesilor mei… este una care poarta pe umeri mantia iubirii adolescentine !

    In urma cu 3 ani, pe vremea unui vestit festival al toamnei, ma indreptam impreuna cu iubitul meu la concert (yey ! cantau cei de la Deepside Deejays – subsemnata, o fana infocata !), insa tinutele noastre care erau accesorizate cu cate o pereche de tenesi atent intretinuti, spalati cu mana intr-un ligean cu apa calduta si sapun Dove, uscati cu grija si niciodata sub razele directe ale soarelui, dintr-o piele moale si fina, in trend si imaculati care nu erau pe aceeasi lungime de unda cu dorinta noastra de a ne lupta cu mii de oameni pentru a ajunge cat mai aproape de scena ! Din cauza aglomeratiei, ne-am hotarat sa luam masina sa ma mergem intr-o padure aflata langa oras de unde se poate vedea orasul de la inaltime si in plus reauseam sa ascultam si concertul departe de disconfortul creat de aglomeratie.
    Totul a decurs conform planului:
    – fara aglomeratie – bifat !
    – fara sa fim calcati in picioare – bifat !
    – atmosfera romantica, concert Deepside – bifat !

    Daaar, cum nicioadata sa nu spui niciodata, iata ce am patit o data ce a inceput sa se ingane ziua cu noaptea… Eu m-am hotarat sa ma descalt si pentru a nu ocupa inutil spatiul in masina, am minunata ideea de a aseza, frumos si la loc de cinste, perechea de tenesi sub masina. In timp ce noi am ramas in masina admirand luna, norii, copaceii.. timpul s-a scurs si a trebuit sa mergem acasa. Buuun, ma aplec dupa tenesi, iau unul si ma incalt, vreau sa il iau pe al doiea… UPS ! ia-l de unde nu-i ! Ce pot sa spun: „minunat moment”, scenarii horror in mintea mea! Dar asta era, faptul era consumat si trebuia sa ma intorc acasa semi – desculta.. Noi doi ne-am amuzat copios pe seama intamplarii, dar nu reuseam sa gasesc o explicatie credibila pentru parinti..
    Singurul raspuns pe care l-am mai putut da la auzul intrebarii deja anticipate a fost… „fugea un caine cu el in gura.. :D”

    Te pup, Andreea !

  16. Citind acest articol mi-am adus aminte de o aventura pe care am avut-o impreuna cu fratele, cand eram mai mici.

    Era vara, vacanta, vreme caniculara cu mici reprize de ploaie torentiala din cand in cand, iar fratele meu si cu mine eram in vizita pe la bunici „la tara”.

    Intr-o dimineata, bunicu’ ne-a trimis sa cumparam paine (magazinul fiind la 2 km departare :D). Fiind imbracata in colanti, deci neavand buzunare, i-am dat banii lui frati-miu sa ii tina pe drum.

    Am plecat de acasa si asta micu’ o tot lua la fuga. Avea tenesi noi si era tare mandru de ei! Ii spuneam sa stea usor, sa nu se mai duca in fata, mai ales ca era noroi pe margine din cauza ploilor, dar el nimic. La un moment dat, a aparut o masina pe drum si eu am inceput sa tip spre el sa se opreasca din alergat si sa se dea la o parte. In ultimul moment s-a trezit la realitate si a inceput sa fuga spre marginea drumului.

    Bineinteles, cum a calcat pe noroi a alunecat si a cazut exact ca-n filmele cu prosti. Cand am vazut ce s-a intamplat, am fugit repede spre el. Plangea. L-am intrebat daca a patit ceva iar el mi-a spus, printre suspine, ca si-a murdarit tenesii.

    Eu fiind aia matura, i-am propus sa mergem repede pana la garla sa ii clatesc. Zis si facut! Am ajuns acolo, s-a descaltat, i-am frecat putin, doar cu apa, iar dupa aceea am asteptat putin sa se usuce.

    Intr-un final am reluat drumul spre magazin. Toate bune si frumoase, pana am ajuns acolo, unde am observat ca era o aglomeratie de nedescris. Cand am ajuns la rand, i-am cerut lui frati-miu banii. S-a facut dintr-o data alb la fata si mi-a spus ca i-a pierdut. Ii pusese in tenesi, din cauza ca buzunarele pe care le avea erau foarte mici si sigur ii pierdea daca punea acolo banii. Am luat-o inapoi pe drum si i-am gasit stand frumos pe o piatra langa garla. De data asta i-am luat eu si i-am tinut in mana.

    Tot ce mai stiu despre acei tenesi este ca frati-miu nu i-a aruncat niciodata. Cica mai bine ii stie rupti la el in dulap decat rupti pe cine stie unde. :))

  17. Cred ca toata lumea are o pereche de incaltaminte veche de 100 de ani pe care o pastreaza. A mea este de tenesi, cumparati prin 2005, cand a venit moda conversilor si pe la noi. Ii curatam asa cum iti curatai si tu incaltamintea: o periuta de dinti uzata, putin detergent si un dus rece pentru clatire 🙂
    A functionat binisor aceasta metoda, pana cand a inceput materialul lor sa isi schimbe culoarea, moment in care am decis sa imi cumpar inca o pereche.

  18. Am acasa mai mutle perechi de tenesi, inca de pe vremea in care purtam numarul 38 (acum port 43). Nu am vrut niciodata sa arunc nicio pereche. Deja pot spune ca am o colectie.

    Intotdeauna imi curatam tenesii cu un burete si cu sapun de casa, frecand ca disperatul pana consideram ca este ok. Mereu ma certa mama ca tin baia ocupata prea mult timp.

    Dupa cateva observatii de genul acesta m-am hotarat sa incep sa spal la masina de spalat. Avand una dintr-o generatie mai veche si nestiind prea bine cum sta treaba cu spalatul acesta, am bagat ambele perechi pe care le purtam atunci si s-a blocat masina. Panica! Cum ii spuneam mamei ce s-a intamplat?

    Simplu: nu ii spuneam in mod direct. M-am dus la tata si i-am explicat situatia, cu toate detaliile, inclusiv motivul pentru care am apelat la masina de spalat. S-a uitat calm la mine, pot spune ca avea chiar un suras parsiv si mi-a spus ca se gandea de ceva timp sa cumpere una noua, iar eu pur si simplu am grabit un pic operatiunea.

    Am scapat!

Trimite comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *