Ti-am mai povestit aici pe blog cateva experiente memorabile din perioada mea bancar – corporatista.
Ti-am vorbit despre clientii care isi inghesuiau cu incapatanare cardurile prin fanta pentru chitanta a bancomatului, isi decupau buletinele dupa marimea portofelelor, ori isi razuiau cu hotarare benzile negre de pe spatele cardurilor, in speranta sa gaseasca codurile pin inscrise acolo, pe model loz in plic. 🙂
Nu m-as arunca intr-atat incat sa spun ca le-am trait si le-am vazut pe toate… dar pot sa afirm fara emotie ca timp de doi ani si jumatate – cat am lucrat in banca – n-am apucat sa ma plictisesc o secunda.
Chiar si acum, 7 ani mai tarziu, mi se intampla uneori sa rememorez o parte dintre momentele cheie la fel de nedumerita si contrariata ca in prima faza.
Ba chiar incerc sa ma implic activ in fel de fel de situatii la zi, povestite prin viu grai de prietenele mele ramase inca in sistem.
De fapt, precis daunazi cascam gura – si urechie – la povestea Cristinei, bancherita cu state vechi.
Se facea ca una dintre clientele ei sunase revoltata nevoie mare la sucursala, pe motiv ca nu-i mai functioneaza cardul in vreme ce ea avea cheltuieli serioase de acoperit.
Vorbea pe roaming, de undeva din tarile calde…
Se imbarcase recent pentru o croaziera prin cateva tinuturi de peste mari si tari si observase ca plasticul dumneaei, cel emis de MasterCard, era refuzat la plata in mod succesiv.
Asta cu toate ca fondurile disponibile pe card o recomandau cu prisosinta, daca intelegi ce vreau sa spun…
Ce se intamplase?
Doamna facuse deja cateva tranzactii ”dubioase” din punctul bancii de vedere, respectiv cele infaptuite pe vasul de croaziera.
Pesemne platise drumul si pe deasupra isi mai cumparase si o ciunga si-o maslina de la bord.
Si fiindca ambarcatiunea nu dispunea de ceea ce noi numim POS-uri clasice , incasarea se facea manual, introducand pur si simplu datele cardului.
Mai mult decat atat… nici comunicatiile disponibile pentru plata nu erau cele in care apucase sa se aclimatizaze prin Europa plasticul doamnei, ridicand si mai multe semne de intrebare in ecuatie…
Asa se face ca dupa 3 tranzactii de acest fel, banca blocase automat cardul pana la contactarea titularului, pe motiv de siguranta.
Titular care, desigur, nu luase nicio secunda in calcul sa anunte banca emitenta de calatoria cu pricina ori de comportamentul de plata ”neobisnuit” regasit in extrasul sau de cont.
Morala: Cu riscul de a te dovedi excesiv de comunicativ, anunta-ti intotdeauna banca atunci cand calatoresti in strainatate si urmeaza sa folosesti cardul tau MasterCard in afara granitelor tarii.
Cu atat mai mult cu cat esti posesor de MasterCard Gold ori Platinum si ai in plan sa ajungi in te miri ce locuri exotice cu nume greu de pronuntat (asta am imprumutat-o din limbajul suedezului).
Stiu, sunt momente cand bancile pot fi agasante prin comportamentul lor, insa pun pariu ca ti-ai dori ca banca ta sa refuze tranzactiile in eventualitatea in care plasticul tau ar fi debitat treptat si cu simt al raspunderii prin mai stiu eu ce dispozitiv de plata reperat pe undeva prin Tanzania, de pilda.
E chiar ik ce face banca blocand cardul. Eu am patit-o acum cateva saptamani cand cardul meu de credit a fost folosit la un supermarket in Dubai. Eu locuiesc in Statele Unite. Imediat am primit sms, email si telefon din partea bancii pt a verifica daca sunt cumva eu cea care a facut tranzactia.
Deci stii despre ce e vorba… ”Trasul” de pe card a ajuns din pacate la nivel de sport.