Daca ai 20+ ani si iesi de cateva ori la film cu un baiat/ o fata, abia daca ajungi sa te tii de mana si te intreaba toti pe cand nunta?
Circula fel de fel de teorii legate de ceasuri biologice si varste critice… toate menite parca sa ne constranga.
Iar dupa casatorie, toata lumea intreaba de copii. Evident! Deja e un cliseu usor sacaitor…
Relevant sau nu, statisticile din ultimii ani au demonstrat ca tot mai multe cupluri tinere se erodeaza sau chiar se destrama in perioada sarcinii sau imediat dupa nasterea copilului.
Cand si cum a ajuns cea mai frumoasa perioada a vietii adulte o piatra de hotar pentru relatii?
Din pacate cunosc destul de multe astfel de exemple.
Doamnele sunt mai mereu dificile si obosite in timpul sarcinii, iar dupa nastere sunt coplesite de obligatii si responsabilitati noi si uita sa fie femei, sotii sau iubite pasionale. Si intra aproape invariabil intr-o depresie post-natala uratica, pentru ca se vad grase, urate si brusc, mult mai batrane. Nu se mai ingrijesc, isi petrec tot timpul in casa cu copilul si efectiv se salbaticesc. Multe dintre ele devin irascibile si isi neglijeaza complet partenerul de viata.
Cu toate ca schimbarile produse sunt perfect explicabile, ele nu sunt deloc benefice si trebuie evitate.
Cat despre domni… dansii tolereaza cu greu mofturile femeii insarcinate, muncesc tot mai mult pentru a intretine familia proaspat largita si in rest… au asteptarile cu care au fost obisnuiti.
Dar prioritatile femeii se schimba… si asta e inceputul sfarsitului.
A sta acasa cu bebelusul nu inseamna a fi casnica, efortul depus in cresterea micutului fiind adesea mai mare decat cel depus la serviciu pentru un plan de business sau o negociere importanta. Oare barbatii realizeaza?
Unde se pierd femeile si de ce se pierd pana si barbatii insurati in ochii secretarei tinere si fara obligatii?
Cum ramane cu invatatul din experienta altora? M-am plictisit sa tot aud povestea asta trista…










