Andreea Ibacka bucle esarfa 01O vorba din batrani spune „sa nu te legi la cap fara sa te doara”.

Convingere pe care insist s-o contrazic cu orice pret.

Nu de alta, dar coafura pe care urmeaza sa ti-o propun este intr-atat de usor de realizat incat ar fi pacat sa ne poticnim in fel de fel de proverbe si zicatori.

 

Andreea Ibacka bucle esarfa 06Cu atat mai mult cu cat bag mana in foc ca efectul wavy curls pe care ti-l promit te va cuceri instantaneu.

Mie asa mi s-a intamplat, de indata ce-am realizat ca buclele cu pricina sunt probabil cele mai prietenoase si mai naturale bucle pe care le-a intalnit vreodata parul meu.

Si spun asta prin prisma faptului ca se obtin fara pic de trauma termica pentru podoaba capilara si fara de costuri.

Bine, asta de ar fi sa nu aducem in ecuatie costurile unei esarfe, banuiesc ca ai deja una pe acasa.

Cu alte cuvinte… precis esarfa este cheia succesului.

Esarfa infasurata in jurul capului pe model bentita de par.

Ea va sustine peste noapte suvitele tale (musai usor jilave) de cum le vei rasuci in jurul dansei, cu scopul de a le elibera abia in zori… mai buclate si mai proaspete decat ti se infatiseaza in mod obisnuit.

Citeste mai mult »

Andreea Ibacka lipstick fruit Zanzibar 02Nu incape indoiala… Africa este fara doar si poate paradisul fructelor.

Exotice, aromate si – cel putin pe alocuri – extrem de atipice dintr-o abordare europeana.

Si-o spun cu gandul la experienta personala subecuatoriala, respectiv vacanta din Zanzibar (Tanzania) de anul acesta.

Acolo am gasit cel mai parfumat ananas, cel mai savuros cocos ori cea mai dulce baby banana din toate cate am mancat pana acum.

Unde mai pui avalansa de mango, papaya, lychee, avocado, star fruit, durian ori jackfruit… roade care mai de care mai exotice si mai savoroase?

Totusi, articolul acesta isi propune – inainte de toate – sa te surprinsa cu un puternic continut cosmetic.

Pe langa cele de mai sus, Zanzibar mi-a facut cunostinta cu ineditul lipstick fruit.

Citeste mai mult »

Nu stiu cum se face, dar ori de cate ori vine vorba despre vizionat filme de groaza… ma inscriu prima pe lista.

Si spun asta chiar si in conditiile in care sunt genul de telespectatoare ce urmareste secventele sangeroase exclusiv cu degetele usor rasfirate in dreptul ochilor, niciodata la prim plan.

Sunt constienta, vei spune ca sosul de tomate folosit de baietii de la departamentul efecte speciale n-a omorat pe nimeni pana acum, iar temerile si emotiile imi sunt zadarnice.

Cu atat mai mult cu cat la randul meu lucrez in industrie si am, carevasazica, habar de tot ceea ce presupune o filmare.

Acum acestea fiind spuse, te-ai astepta pesemne sa ma pierd cu firea odata ajunsa intr-o sala reala de operatie.

Experiment extrem pe care-s tare mandra sa-l fi dus la bun sfarsit zilele trecute, atunci cand am bifat cea dintai internare la Spitalul Polisano din Sibiu.

Scopul vizitei?

Documentarea aprofundata, din papucii unui pacient al Polisano.

Auzisem despre serviciile lor, despre aparatura performanta si medicii de exceptie cu care se mandresc, iar in momentul in care mi s-a oferit ocazia de a ma convinge cu ochii mei despre ce este vorba… am sarit in barca fara sa clipesc.

Desigur, am pornit la drum cu gandul la cateva secvente desprinse din „Grey’s Anatomy”, insa viata bate filmul. Inca o data.

Iar la locul faptei evenimentele nu se mai produc la fel ca pe platoul de filmare.

Operatie cezariana PolisanoRecunosc deschis ca tentatia de a asista inainte de toate la o nastere – fie ea naturala ori prin cezariana – a fost imensa.

Imi fac curaj sa trec la randul meu prin propria-mi experienta neonatologica, iar sedinta de documentare direct de la sursa mi s-a parut una de nerefuzat.

Tocmai de aceea, vestea unei cezariene urmata de o nastere naturala, ambele programate pe ordinea noastra de zi… a fost cu adevarat inedita.

Unde mai pui ca mi-a fost dat sa privesc minunea de la numai 2 metri distanta, direct din sala de operatie? Citeste mai mult »

Crina Coco Popescu BRD #incepeDaca zen-ul si feng shui-ul ni s-ar trage de la mancare, atunci colesterolul din sarmale, piftie si sorici de porc ar fi cu siguranta gasite vinovate pentru tot hei – rup-ul de inceput de an.

Nu de alta, dar altfel nu-mi explic cum se face ca toata lumea pluteste pe norisori pufosi taman in luna decembrie in asteptarea revelionului… de zici ca miezul noptii de an nou ameninta sa aduca din oficiu paradisul pe pamant.

Probabil deja te-ai lovit si tu de treaba aceasta, pentru ca bag de seama ca fenomenul ia din ce in ce mai multa amploare, asa ca trag speranta ca vei fi cu usurinta in asentimentul meu.

Si spun asta cu gandul la o serie de lozinci si incantatii de genul “cel mai grozav/ norocos/ mirobonat an din viata ta sa ti se pravaleasca la usa inca din 1 ianuarie” ori “sa faca, sa dreaga, sa se spulbere toate problemele odata cu sfarsitul acesta de an“… expresii intr-atat de comune incat reusesc sa puna cat ai zice peste presiune pe umerii tuturor ori sa creeze false asteptari si deziluzii.

Pentru ca – nu-i asa? – la fel cum ne-am putea lauda oricand cu planurile noastre marete si infloritoare (dupa cum ni se infatiseaza ele puse pe hartie), la fel de politically correct ar fi sa ne impaunam cu spiritul de abandon care ar putea ajunge sa ne copleseasca din mers ca si natie, din pacate.

Rutina – bat-o vina – la pachet cu un set de probleme inerente si cotidiene ce nu de putine ori reusesc sa ne sufoce si sa ne acapareze intru totul atentia, ne fac sa pierdem din vedere chiar si micile bucurii ale vietii.

Acum nu c-as fi eu lupul moralist, pentru ca articolul aici de fata ar putea fi oricand unul de autocritica, dar recunosc ca mi-am pus in cap sa-ti amintesc cat de importante ti se infatisau sperantele si planurile tale de viitor acum cateva saptamani.

Atunci cand zilele de concediu te-au facut sa apreciezi adevaratele valori si sa te organizezi ca atare, inainte de a te pierde inca o data cu firea in papucii stresatului universal.

Workaholic-ul care se pune pe sine pe planul doi, fericit ca poate face ore suplimentare in ideea de a-si inrama intr-o zi fisa postului pe post de testament.

Citeste mai mult »

Andreea Ibacka hena tatoo Zanzibar (10 of 15)De vreo cateva zile incoace… ma simt cu musca pe caciula.

Mi-am luat lumea in cap, am plecat in vacanta si nu ti-am scris cam de multisor.

Nu de alta, dar zi de zi descopar itele incalcite ale Africii.

Cat despre Tanzania – Zanzibar, caci aceasta imi e localizarea curenta pe GPS, trebuie sa recunosc ca lucrurile se dovedesc a fi asa cum nu mi-as fi imaginat vreodata.

Dar promit sa intru in detalii cu alta ocazie, astazi am gasit un alt scop pentru farama de net de care m-am impiedicat intamplator.

Oricum, mi-am pus in cap sa-ti scriu cateva sfaturi de vacanta dupa care ai putea sa te ghidezi daca ajungi in partea aceasta de lume.

Insa va trebui sa mai astept vreo cateva zile, sa se europenizeze situatia.

Andreea Ibacka hena tatoo Zanzibar (15 of 15)Mai mult decat atat, pentru ca taman daunazi m-am lasat purtata de val – ala al Oceanului Indian – te anunt ca am facut deja si-o nebunie de concediu:

Mi-am facut pe mana dreapta un tatuaj cu henna de toata frumusetea.

[Mama, stiu ca ma citesti si banuiesc ca tocmai ti s-a facut pielea de gaina] :)

Unul semipermanent, care ameninta sa-mi sada alaturi pret de vreo doua saptamani insorite.

Am imortalizat intreg procesul, asa ca te las sa vezi din imagini exact ce-a iesit.

Citeste mai mult »